Prima oară când am sărbătorit Valentinul s-a întâmplat la scurt timp după o trădare, când amândoi am simțit nevoia unei reconfirmari. Nu știu lui, dar mie mi-a lăsat un gust atât de amar, încât am decretat-o sărbătoare de import și am abandonat festivismul, cu ursuleți de pluș și inimioare de marțipan, pentru alții mai cosmopoliți decât mine.
N-am uitat în schimb de tragicul șir de evenimente declanșat de valentina Batshebei (Departe de lumea dezlănțuită), către vecinul său Boldwod, în care-i cerea imperios și cu tupeu: Însoară-te cu mine!
O face în glumă, dar bietul Boldwod o ia în serios. El, înșurubat confortabil în burlăcia lui, din care nu se mai gândea să-l scoată vreodată cineva, se îndrăgostește ca un nebun și nu se lasă până nu o ia de nevastă. Durează ani mulți, dintre care șapte de doliu, pe care femeia îl poartă după cel căruia îi acordă mai întâi mâna și care se dovedește a fi un amorez, un șarlatan, un vânător de zestre. Și când, în sfârșit, se vede de-a dreapta ei, fix în ziua nunții, le răsare mortul la ușă. Se pare că nu murise chiar de tot… Cu mințile complet rătăcite, Boldwood îl împușcă și se duce de la altar direct la ocnă, sărind complet neelegant peste atât de râvnita noapte a nunții.
Și toate pornite de la o felicitare în formă de inimă, mâzgălita într-o zi în care toată lumea, că simte sau nu simte vreun fior, se simte îndreptățită și datoare să declare cuiva dragoste veșnică.
Pornirile sunt uneori mai puternice decât judecata, zicea tot el, Hardy.
Cu dragostea nu-i de glumit, în general. De ziua Sf. Valentin, însă, ne putem prosti un pic, cu măsură. Sfântul n-a fost doar un protector al îndrăgostiților, a fost el însuși un iubăreț. Unul platonic, nu un desfrânat. Un idealist.
Legenda spune că și-a pierdut capul (la propriu și la figurat) chiar și după fiica paznicului temniței în care-și aștepta execuția. Ei i-a scris o scrisoare de adio pe care a lăsat mesajul: “Pentru Valentina mea”.
Legenda Aurea, una dintre cărțile de căpătâi ale Evului Mediu creștin, nu pomenește de un asemenea cancan, ci consemnează doar minunea prin care Valentin o vindecă pe fiica temnicerului de orbire. Nu spune că miracolul s-ar fi petrecut din dragoste.
Și totuși Sf. Valentin ne pune inimile pe jar, cât am fi de păcătoși, de atei, de suspicioși. Să fim sinceri, cui nu i-ar plăcea să primească o scrisoare de dragoste în ziua în care se spune că florile încep să crească și chiar și păsările cerului se căsătoresc?
Ar fi totuși bine să fie adevărat. Iar dacă nu-i, să amânăm pentru o altă dată. Sfântul nu poate fi păcălit. Și chiar dacă, minunea nu va dura.
Cine are să iubească. Cine nu, să continue să spere.
Valentine’s Day e ziua îndrăgostiților, nu ziua celor cărora le-ar plăcea să fie.
Cât privește kitsch-ul și isteria cumpărăturilor compulsive care însoțesc orice sărbătoare, nu doar pe aceasta în mod special: fiecare face după cum îl duce capul. Poți să arunci în derizoriu și lucruri mai importante, sărbători mai cu greutate. Crăciunul, cu Moșul lui burtos, față de nașterea Domnului Isus. Paștele cu Iepurașul, versus miracolul Învierii.
O tot ținem una și bună că Sf. Valentin nu e de-al nostru, deși a fost și el creștin, ca noi toți. De parcă de îndrăgostit s-ar îndrăgosti numai păgânii și numai ei și-ar putea da-n petec în ziua (și noaptea) dedicată declarațiilor pătimașe și amorului pe petale de trandafiri.
Nu-i nici chicios, nici caraghios să te bucuri de o zi în care celebrarea iubirii să fie scutită de condescendență. Numai să fie pe bune.
Altfel, păcat de sacrificiul Sfântului!
Pe Marilena o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
