Fericiţi unii! Buddha, Einstein, Dracula sau Ceauşescu! Răi sau buni, ei au zburat! Ei şi-au asumat scopul. Unii au dat greş, şi-au personalizat prea mult scenariul, care poate n-a fost unul să ne placă nouă, dar ei şi-au găsit misiunea şi au fost indivizi împliniţi trăind pentru ea.
Între timp milioane de alţi oameni “de treaba” bâjbâim prin viaţă fugind de scopuri înalte că nu cumva să dăm greş. Jalnici şi umili sclavi ai divinităţii, proliferăm o falsă moralitate a laşităţii.
Genul: «Sunt un om de treabă, îmi ajut vecina să ducă gunoiul, cedez scaunul în autobuz. Dacă aş încerca să fiu mai mult aş putea greşi undeva, ar trebui să-mi asum. Şi aş putea fi criticat.»
Aşa că alergăm timizi de la un vis la altul schimbându-ne ideile de fiecare dată când putem urma un individ care frizează înălţimile pe cont propriu, doar, doar ne-om apropia de vreun sens cu care să ne împăunăm chiar de n-o fi el adevărata noastră realizare.
Ne mulţumim să ciugulim firimituri de la masa stăpânului, fie el un profet, un profesor, un maestru său însuşi Divinul.
Nu avem un scop în viaţă, trăim ca nişte conopide. Mândri purtători ai valului ignoranţei, fire de praf în vântul karmic, stăm în văi şi ne credem pe piscuri. Vehiculăm vorbe mari despre scopuri, idei înalte, dar majoritatea dintre noi nu vedem niciodată linia de sosire sau nici măcar nu călcăm pe pistă.
Să ne întrebăm oare dacă chiar avem vreun scop major care să ne facă să trăim un adevărat zbor existenţial? Sau mai bine să ne târâm pe planeta asta până terminăm oxigenul sau până dau peste noi cataclismele?
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Cum am ajuns să înghițim cele mai scandaloase minciuni, cele mai tâmpite intrigi și conspirații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.