S-a terminat. Aţi avut ultima discuţie sau ceartă. Faţă în faţă, la telefon sau prin mesaje, că tot e în trend şi mai uşor să nu priveşti în ochi. Oricum ar fi e gata! Şi aţi ţinut unul la celălalt, chiar v-aţi iubit cândva. Eşti tristă o zi, două, sari peste câteva mese că nu mai ai nici poftă de mâncare, după care începi să îţi revii. Că doar ai vrut să ajungi aici; acum începe să lucreze creierul.
După o săptămâna sau două te întâlneşti cu el. Poate din întâmplare la restaurantul în care obişnuiaţi să mergeţi împreună, unde ştii exact ce urmează să îşi comande, ce discută cu ospătarul, întrebările legate de mâncare şi cât de mult te enerva! Sau la un spectacol, că doar amândurora vă place teatrul. Ghinion ar fi să ai loc pe un rând în spatele lui şi să îl vezi tot timpul. Ori în supermarketul în care mergeaţi împreună la cumpărături, unde dacă te scăpa din ochi printre rafturi arăta pierdut şi cum se mai lumina când te găsea şi îţi cerea părerea pentru fiecare articol cumpărat, dar te şi atenţiona când luai ceva prea scump şi iar te enerva. Sau poate stabiliţi să vă întâlniţi deoarece au rămas diverse obiecte ale unuia la celălalt. În general rămân, pe lângă fâşii de suflet.
Cum este? Ce aţi simţit? Aţi reuşit să mai mâncaţi? Aţi reuşit să cumpăraţi tot ce aveaţi pe listă? Aţi înţeles ceva din piesă de teatru? Sau din ce aţi discutat în timp ce făceaţi schimb de obiecte?
Eu mă gândeam cât de ciudat era totul. Se derula ca într-un film prost realizat, nu auzeam zgomotele din jur, iar noi ne mişcam în reluare. Cel care până mai ieri când ne întâlneam mă lua în braţe, mă alinta, mă săruta, acum stătea în faţa mea, străin şi îndruga verzi şi uscate. Mă uitam la el şi mă întrebam ce ne-a legat. Acum ce ne despărţea? După, am văzut ceva – avea pe el tricoul pe care i-l purtam eu prin casă. Am simţit că trebuie să plec, să nu îl mai aud vorbind. Încă mă enerva şi încă ţineam la el.
În altă situaţie m-am întrebat cum am ajuns eu printre acei oameni? El şi prietenii lui. Mă uitam la ei pe rând şi îi vedeam ca pe nişte necunoscuţi. Te întâlneşti, te îndrăgosteşti, te trezeşti şi ştii că e timpul să pleci. Îl reîntâlneşti şi nu mai e nimic. Nici măcar nu te mai enervează.
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Comanda de mâncare în Popești-Leordeni e mai simplă ca niciodată! Vezi meniul Qzeen
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
