Astăzi a fost o zi extraordinară. Am ajuns la Reykjavik, capitala Islandei. Am sesizat ceva care mi se părea cunoscut. Rapid am realizat ce anume. Aici, ca şi în Olanda, mai multe lucruri par a se petrece înăuntru decât pe străzi. De exemplu, unele restaurante sunt pline, deşi de afară par ȋnchise. Ȋn scurt timp fac constatarea că islandezii sunt oameni deosebit de calmi , zâmbitori , bine intenționați şi îți sesizează orice urmă de stres sau de nervozitate. Nu prea ai ce le reproşa pentru că îți lasă impresia că gândesc în acelaşi timp cu tine şi încearcă să îți rezolve problema. Pun mȃna pe telefon, întreabă, fac tot ce este posibil pentru a te ajuta, astfel încât poți fi sigur că dacă ceva nu se poate, chiar nu se poate. Nu trebuie să depui eforturi să pui întrebările cele mai isteț formulate ca să îi determini să găsească o soluție pentru tine.
Faptul că islandezii sunt educați e vizibil ȋn felul în care vorbesc cu tine. Unul dintre lucrurile cu care ei se mândresc este că toată populația a fost constant şcolită chiar de la momentul aşezării primilor locuitori. Se pare că primii învățători erau călugări irlandezi ce călătoreau de la o fermă la alta pentru a-i învăța pe oameni sau pe copiii lor carte ȋn schimbul unui aşternut cald şi celor de-ale gurii.
Vizitez Muzeul de Sculptură Ásmundur Sveinsson şi Muzeul de Artă Listasafn Reykjavíkur. Pictura islandeză e caldă şi primitoare. Culorile sunt vii şi frumos armonizate. De asemenea, spiritul de observație e bine dezvoltat şi asta se remarcă în liniile desenelor. Hălăduind prin oraş până la ora la care venea autobuzul, intru ȋntr-o mică galerie de artă, dintre cele cu scop mai mult comercial decât artistic.
Proprietarul citeşte imediat prin sacoşa transparentă titlul unei cărți pe care tocmai o cumpărasem dintr-o librărie – “Njáls Saga” sau „Saga lui Njal”. Ȋmi spune zâmbind că pe el ȋl cheamă Njáls. Ȋn plus, are patru fii şi cel mai mare se numeşte exact ca fiul lui Njál din Saga, Helgi. Scot cartea din sacoşă, râzând şi întrebându-l dacă el e însuşi personajul din Saga. Ȋmi răspunde tot râzând „da” şi la câteva secunde apare şi adevăratul Helgi. Avem o conversație amuzantă şi plăcută. Helgi mă întreabă dacă nu vreau un autograf din partea personajului şi bineînțeles că sunt încântată. Acum pe prima pagină a cărții scrie – “To Roxy, Helgi Njálson”. Cunoscându-i acum pe aceşi localnici joviali, am rămas ȋncă o dată plăcut impresionată de felul cum vorbesc oamenii aici şi chiar cred că sunt într-adevăr inteligenți şi instruiți. Nepoata lui Njál studia limbi străine şi de la ea ştia că există o carte care compară cuvintele din mai multe limbi. Njál ştia şi că româna este o lingua latina şi avea noțiuni despre caracteristicile limbilor latine. Câți europeni de pe continent ştiu toate astea!
A venit autobuzul. Mă intorc la Grindavik pe tărâmul Lagunei Albastre. Mâine urmează să fac o altă expediție pe insula de la capătul lumii.
Citiţi şi
Enzime digestive vs. probiotice: care sunt diferențele?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
