Ai început să crezi în minuni și nu-ncetezi să fii uimită de prezența lor…
Dacă ești primit/ă acasă cu aplauze și sărituri într-un picior, nu te freca la ochi…nu, nu visezi!
Dacă ești strigată de cel puțin câteva sute de ori pe zi, nu te-ngrijora, tu ești.
Dacă cel mai drăguț tip din zonă, îți spune că ești cea mai frumoasă, deși n-are decât 5 ani, crede-l, e sincer, tu ești!
Dacă în fiecare dimineață simți două bețișoare-aburite, moi, cu miros călduț, direct în ochi ori te mângâie pe față, da, tu ești, te-nțeleg, nici mie nu-mi vine a crede cât e ceasul…
Dacă… aspiri cu o mână cerealele lipiciose de pe jos, iar cu cealaltă amesteci în crăticioara cu legume, din care foarte probabil nu va gusta nimeni… tu ești.
Dacă bucuria unei zile e-n castronelul gol de supă și cea mai mare realizare a vieții tale e să-ți vezi copilul înscris la clasa 0… sigur, tu ești!
Dacă te urmărește-un biped cu mers ușor crăcănat, lăcrămioare de crocodil și două mânuțe dospite întinse perfect drept către tine, nu te speria… ai înțeles deja cred… tu ești.
Dacă la sfârșitul unei zile te trezești vorbind, scriind despre ei deși-ți promiseseși o oră doar pentru tine…
Dacă rujul preferat tocmai simți c-a leșinat în secunda cât ai lipsit din cameră, dacă ți se-ntâmplă să numești spălat pe dinți și pieptănat drept aranjat, ori găsești amuzant să ceri un test de sarcină într-o farmacie plină, în timp ce minunile din dotare nu contenesc cu-ntrebările, iar privirea ți se mută de la unul la altul ca la un meci de tenis, dacă ești singurul/singura în măsură să aline burtici, iar când sufli orice durere și zgârietură zboară… pesemne că ai căpătat puteri magice!
Dacă fiind cu ochii-n altă parte, răspunzi la telefon și te trezești spunând “Hei, nu fă caca pe tine, ești fetiță mare!” liniștește-te, din fericire, e mama ta la telefon!
Dacă tocmai realizezi că te-ai decompensat… cum ar veni… ești într-o criză! Strigi și nu te-aude nimeni, deși-n jurul tău mișună de la 1, 2… la cum îți e norocul… de indivizi cam de un metru complet relaxați… tu ești! Relaxază-te și tu! Te temi că nu mai au pe unde călca și-și vor face cucuie din cauza jucăriilor de pe jos, stai liniștită, se descurcă, aleargă bine și-n zig-zag, iar ordinea ducă-se! Oricum, de când cu ei nu prea mai vine nimeni în vizită și poate nici nu prea mai vrei! Ai învățat că universul lor e-al lor și nu trebuie deranjat… apoi într-o cafenea sau ceainărie îl poți auzi pe cel ce vorbește și nici nu există riscul să-ți verși ceașca în poală! Doar de-ți tremură mâinile… de oboseală!
Dacă realizezi că i-ai adus pe lume pentru ei, iar liniștea lor e liniștea ta și simți că sensul tău e să fii stâlpul lor fără măsura distanței sau timpului… atunci, da, tu ești norocoasa că-i așa!
Mi-e drag de ei, și de voi, de toate și sigur toți care trăiți ce zic, și de lumea voastră. E singurul haos și singura nebunie pe care-o iubesc și n-am înțeles, evident, decât după.
Căci nu-i prag mai înalt și de ne-nțeles decât între ÎNAINTE și DUPĂ ei…
Pe Laura o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
