Sunt zece ani de când practic presa scrisă în regim cotidian. Absolvisem deja o facultate, eram la jumătate cu a doua, dădusem câteva zeci de examene în viață, fusesem încercat în unele chestiuni, stăpâneam destul de bine chiar și problematica morții, citeam ziare dintotdeauna, teoretic, eram pregătit. Practic, nu a fost greșită porecla care mi s-a dat încă din primele zile de redacție: “Junior”.
Totul s-a schimbat între 2005 și 2015. Mi-au rămas doar plăcerea de a-mi vedea numele tipărit și bucuria de după o poveste bine scrisă. Poate că e puțin, dar a fost suficient să mă facă să stau zece ani pe baricadele acestea.
Știți cum e viața, te trezești într-o dimineață, vezi că ai părul gri și că ești deja iremediabil bătrân. Tot mai des mă întreabă copiii care e treaba cu presa, ca și cum eu aș ști. Deși habar n-am și încerc zilnic să-mi tratez ignoranța, nu îi refuz. Le răspund întotdeauna, pentru că, în definitiv, încerc să îmi răspund mie.
Am încercat să sistematizez zece lucruri pe care le știam încă din 2005 și altele pe care mi-ar fi plăcut să le știu atunci. Poate că le vor folosi celor care sunt la început de drum, oricare ar fi drumul, căci, privindu-le obiectiv, nu sunt doar despre gazetărie, ci despre viață, reușită și ratare.
Cele cinci lucruri pe care le știam și acum zece ani, așa cum mi le-aș fi scris acum zece ani, într-o scrisoare către mine:
1. Asta e cea mai mișto meserie din lume. Bucură-te de ea!
Nu cred că există îndeletnicire a omului pe pământ care să fie mai plină de farmec. Dar poate că în defintiv e vorba doar de adecvare. Rescriu: nu cred că există altă meserie căreia să îi fiu mai adecvat, la începutul anilor mei ’20 și ’30.
Pentru că jurnalismul îți dă aceste șanse:
a) să călătorești și să cunoști oameni, povești, istorii, să îți întâlnești idolii și uneori să descoperi că sunt niște jigodii sau chiar niște idioți.
b) să vezi dincolo de culise. Dacă ești curios să înțelegi câte ceva din cele ce se întâmplă, dacă îți pui întrebarea “de ce?” ori de câte ori se întâmplă ceva, s-ar putea să fii potrivit pentru treaba asta.
c) să poți să faci bine în jurul tău, să schimbi lucruri, să impui direcții, fără să îi faci pe oameni să plătească un preț mai mare decât s-ar justifica pentru toate acestea.
2. Nu îți abandona coaiele. E nevoie de ele.
Mulți vor vrea să ți-o tragă, la fel cum și tu cauți să le-o tragi lor. Nu ai voie să fii laș, fără să faci din frondă o obligație. E bine să ai curaj, e rău să îl jonglezi cu inconștiență. Dacă trebuie să te duci la capătul lumii ca să afli o poveste și dacă trebuie să riști poate chiar totul făcând-o, nu ezita. Tramvaiele astea vin rar, viața are, de fapt, puține stații. Începe cu veteranii, află de la ei ce și cum. De obicei, veteranii mor înaintea tinerilor. O să fie timp și pentru tineri.
3. Nu crede că ai ajuns vreodată să știi.
Jurnalistul începe să dispară acolo unde apar convingerile – când scrisul se transformă în manierism, când nimic nu îl mai mișcă pe ziarist, când nimic nu îl mai scoală de pe scaun, când nu mai are poftă de a îndepta o nedreptate, când crede că sistemul său de valori e dincolo de orice revizuire, când nu mai are răbdare să asculte, când trăiește într-un grup în care i se dă întotdeauna dreptate, cum și el dă tuturor celor din grup dreptate.
4. Nu te încrede în ierarhiile redacțiilor și nici în găști. Rămâi singur.
Redacțiile sunt și ele adunături de oameni. Ai avut timp până acum să te convingi ce pot face oamenii. Ierarhiile pe care și le fac nu au legătură cu valoarea, ci cu alte obiceuri: pupincurismul, trasul de sfori, datul din coate, mâncatul căcatului. Ferește-te să intri în jocurile de culise. Evită găștile, rămâi singur, tu și cu scrisul tău, fără ca asta să însemne că refuzi colaborările. Nu refuza din principiu colaborările. Pur și simplu, nu ceda ultimul cuvânt în niciuna dintre problemele care au legătură cu principiile tale! Răspunde întrebărilor cu și mai multe întrebări.
5. Nu te înconjura de cretini. Ajută-i pe ceilalți să crească, învață de la ei și nu te teme de concurență. Nu te aștepta la recunoștință. Luptă, luptă, luptă! Munca e mai importantă decât talentul. Nu există talent fără muncă.
E singurul glonț pe care îl ai pe țeavă. Nu ai talent la a păcăli sistemul, trebuie să muncești, trebuie să muncești cum ai muncit din prima zi de școală, trebuie să încerci să fii întotdeauna primul, chiar dacă nu vei fi întotdeauna. Nu trebuie să suferi dacă alții vor fi mai buni decât tine. Fii corect și recunoaște-i pe aceștia, prețuiește-i, învață de la ei. Tu știi, totodată, că lumea îi ține mine pe cei care nu renunță niciodată. Vrei să lași o urmă pașilor tăi, vrei să faci ceva cu sens? Muncește! Nu te feri să intri în ring cu cei mai mari. Provoacă-i, dar fii și prietenul lor. Nu te lua în serios. E o întrecere, dar tu te întreci întotdeauna cu tine, nu uita asta. Ai drumul tău, asta e cel mai important. Să mergi pe el, să nu uiți că ai drumul tău.
Ce mi-ar fi prins bine să știu acum zece ani. Cum mi-aș scrie azi:
1. Idiotule, fă provizii! Vor veni anii vacilor slabe, vei face foamea.
De fapt, oamenii nu sunt ca tine, știai asta, dar o tot neglijezi ca un bou. Nu au idealuri, nu consideră că e de ajuns să facă fiecare bine ceea ce știe să facă, de fapt oamenii sunt niște animale mai mult sau mai puțin rafinate și trebuie să fii întotdeauna pregătit pentru baza piramidei. Nu-ți mai neglija salariile. Învață să ceri, nu mai accepta să lucrezi pe nimic doar fiindcă ești fericit că faci meseria asta.
- 2. Va veni un timp în care scrisul nu va mai fi suficient.
Știu, știu, tu nu vei mai fi pe atunci în meseria asta, dar poate că e bine să înveți din vreme chestiuni adiacente noului jurnalism. Așa, doar în caz că.
3. Poate că sănătatea te va ține mai mult decât anticipezi. Pregătește-te să depășești treizeci de ani.
Știu că așa ceva nu ți se poate întâmpla ție, că totul a fost gândit până la treizeci – maxim trezieci și trei de ani, biblic. Dar ai mai multă grijă de sănătatea ta, pentru că s-ar putea întâmpla să trăiești, iar atunci te vei trezi în curul gol și improvizația nu te ajută când ai de-a face cu maladiile ficatului, pancreasului și toate celelalte.
4. Nu mai refuza pălăriile mari.
Chiar dacă te temi că îți vei rupe gâtul, chiar dacă ai o sensibilitate la ridicol, chiar dacă știi că e prea devreme, că… Toate acestea sunt doar scuze, dacă e ceva de capul tău trebuie să reziști și sus. Nu contează că nu ești pregătit. Să-ți zic un secret: nimeni nu e niciodată pregătit. Și un alt secret: întotdeauna e de fapt prea târziu.
5. Întotdeauna, oricine e mai bun decât tine chiar și la aspecte din meseria ta.
OK, știi cât-de-cât să faci treaba asta, dar îi vezi pe toți tipii și pe toate tipele astea din jurul tău? Fiecare în parte știe să facă un lucru mai bine decât tine. Fiecare poate să facă până și o parte din munca ta mai bine decât tine. Nuanțează permanent! Nu fi orgolios, lumea nu doar că nu începe cu tine și nici nu se termină cu tine, dar, mai mult, lumea nici nu știe că exiști și nu o poți obliga să afle. Dacă nu mă crezi, fă o excursie până în Uzbekistan și întreabă un cetățean dacă știe numele tău. Întreabă-l apoi de o vedetă de la Hollywood. Poate că va ști vedeta, asta nu te face nicicum mai nereușit decât actorașul acela. Totul e relativ, prietene. Relaxează-te. Nu uita că asta e cea mai mișto meserie din lume. Bucură-te de ea!
***
Puteți achiziționa volumul Baricadele de aici.
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
