În ultimii ani, am căutat cu precizie elveţiană doar femei deştepte. Femei de carieră, stăpîne pe situaţie, femei care şi-au dobîndit independenţa si stabilitatea, într-un cuvînt, femei puternice, în mintea mea.
Am întîlnit suficiente, şi nu doar în postura de iubite. Pur şi simplu am fost atent şi prezent.
Toate au o viaţă destul de ordonată, strictă pe alocuri. Foarte liberă și vie. Cariera pe primul loc, pentru că succesul profesional îţi poate oferi echilibrul necesar, spun majoritatea. O viaţă socială activă, cu ieşiri la petreceri, vacanţe alese plănuite şi foarte dorite. Prieteni mişto.
La nivel teoretic nici nu-ţi poţi dori mai mult.
La un moment dat viaţa devine un concurs. Care pe care. Acestă concurenţă scăpată de sub control devine o luptă acerbă cu sine, defect profesional mi-a spus o prietenă, intr-o zi la o cafea. Zilnic trebuie să-şi demonstreze că ele pot şi singure. Independenţa mult dorită capătă forme paralele şi nu se mai poate întîlni într-un singur creier cu raţiunea. Raţiunea versus pasiunea e şi ăsta un subiect interesant, dar nu la fel dezastruos. Totuşi se poate face pace, la un moment dat.
Acest gen de femeie poate fi cum vrea ea. Caldă şi afectuoasă. Poate flirta cu măiestrie, cucereşte orice redută şi pe oricine cu o uşurinţă dezarmantă. Face sex dumnezeieşte şi are capacitatea de a transforma tiparul din capul oricărui bărbat. Se poate trece singură pe primul loc, iar cînd el se trezeşte ea este plecată demult. În cercul ei de prietene, ea este cea care oferă sfaturi, umărul ei este cel mai potrivit pentru a plînge şi a te plînge.
Păşind în casa ei ziua, şi neapărat într-o zi banală din cursul săptămînii, poţi vedea foarte puţin din lumea ei reală.
De obicei arată impecabil, totul parcă străluceşte. Te fascinează dezordinea controlată. Nişte flori uscate aşezate lîngă oglinda de machiaj, aparent spui că nu e locul lor acolo, dar ea le vede mereu în oglindă, şi doar ea poate simţi ce-i transmite. Pentru ea reprezintă practic confirmarea că machiajul este reuşit şi se simte la fel de frumoasă ca în seara cînd le-a primit. Acea seară de mai. Discurile de vinil cu Janis Joplin şi Beatles aşezate asimetric pe peretele din hol cu siguranţa îi amintesc de cîteva duminici liniştite cînd şi-a lămurit nişte gînduri. Bicicleta are locul ei clar, chiar dacă ea este singura pe care nu o încurcă. Culorile sunt simple de pe pereţi. Foarte mult alb. Viaţa este dată de cărţile ei care reprezintă comoară cea mai scumpă. De la Istoria Marilor Religii, albume celebre de pictură, marii clasici pînă la pliantele colecţionate din locurile prin care a umblat, şi cele prin locurile în care visează să ajungă, toate sunt aşezate strategic. Pe măsuţa găseşti mereu un coş cu fructe şi cîteva reviste de modă celebre. Coloarea vine de la ghivecele mari cu flori aşezate exact cît să poată pătrundă lumina la ele cînd ea trage draperia pentru puţină linişte.
Dacă ai capacitatea să poţi înţelege, foarte repede constaţi ca totul este ireal.
Magia se termină, însă, cînd în discuţie apare bărbatul MINUNAT. La prima vedere ai impresia că acel bărbat nu există, că nu s-a inventat. Dar cu siguranţa ea îl cunoaşte foarte bine. Are şi un portret robot. Îl îmbunătaţeşte constant.
Primul desen este făcut în perioada în care era o puştoiacă frumoasă şi îndrăgostită de prinţul din poveste. Se visa mireasă la castel, cu multe flori şi plimbată de o caleaşcă trasă de cai. Încă mai vrea şi azi aşa. Nici azi n-ar spune nu poveştii, dar cu nişte completări.
Portretul minunat este completat de suma tuturor dorinţelor neîmplinite de bărbaţii din viaţa ei. Pe toţi ea i-a ales. Cîteodată se simte vinovată. Dacă o întrebi îţi va răspunde că ceva frumos a descoperit în fiecare, şi nu regretă nimic. S-a simţit constrînsă şi sufocată şi a fugit pentru că vrea şi libertate. Cînd a înţeles că altul e superficial sau altul mult prea imatur a dispărut rapid în lumea ei.
După fiecare despărţire a prins mereu energie: următorul va trebui să aibă măcar un cîine al lui, aşa credea ea că se traduce responsabilitatea.
Chestiunile elementare au interesat-o mereu, statut social, bun simţ, educaţie, viitor profesional, anvergură de bărbat. Au reprezentat mereu primul test, primul obstacol de trecut.
Mereu a căutat un bărbat care să-i ofere ceva. Ceva care să o facă să se simtă femeie. Unul care-i transmite bărbaţie nu o arată. Rochii şi alte accesorii feminine şi le cumpără singură. Pentru că pot, a fost motto-ul ei în viaţă o lungă perioadă de timp.
Are mereu perioade, aşa funcţionează omul, este cheia evoluţiei, spun psihologii.
Aşadar… Cînd vor întelege că acest portret robot este o iluzie de fapt, ca noţiunea de most wanted este în filmele cu cowboy, şi că o viaţă corectă şi sănătoasă se construieşte, nu se primeşte. Poţi trăi viaţa mult visată doar atunci cînd nu mai compari pe nimeni cu nimeni, cînd iei un bărbat dezbrăcat şi tu îl speli de toate parfumurile feminine de pînă atunci. Cînd echilibrul necesar se stabileşte la nivel mental, şi nu mai aştepţi ca el să fie superman sau zorro, nici prinţul din poveste. Că orice se învaţă, se educă, şi că nu sunt bune aşteptările. E mult mai frumos să creşti împreună, decît să creşti separat. Pentru ce să-ţi ofere el ceva, cînd cel mai frumos lucru de pe planetă este să priveşti imperiul vostru, peste ani, plecînd la facultate.
Revin, deci: ce naiba caută femeile care cred că ştiu ce vor?
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
