Înainte de a publica un interviu te întrebi dacă povestea are stropul de adevăr în care se pot regăsi cât mai mulţi, dar şi grăuntele de unic, care să diferenţieze destinele într-o lume clădită din şi pe tipare. Un fotograf de modă… ce-ar putea spune în cuvinte mai mult decât o face în fotografiile lui?
Pe Lior Nordman, fotograful israelian de modă, l-am întâlnit în Amsterdam, într-o zi gri de octombrie. Îi privisem ore întregi lucrările, încercând să-l intuiesc din fotografii şi curând m-am pierdut printre culorile exotice ori paradigmele în alb şi negru, iar lumina, aproape perfectă, cumva m-a intimidat. Pozele lui sunt cu adevărat în stare să te răpească realităţii poate plicticoase şi să te transpună într-o lume magică, în care femeile par zeităţi intangibile ce-şi pot înlănţui privitorii pentru eternitate.
“Sunt un autodidact. Prima mea întâlnire cu lumea fotografiei a fost abia la 26 de ani, când eram deja student la Ştiinţele Comunicării, şi am fost rugat să fotografiez nişte locaţii pentru o lucrare de sfârşit de semestru. Printr-o şansă neaşteptată, am ajuns la un miting şi acolo, am ridicat pur şi simplu aparatul şi am pozat mulţimea. Prietenul meu cel mai bun le-a văzut şi m-a sfătuit să le trimit ziarului local. După vreo săptămână, m-au chemat să fac nişte poze la un meci de fotbal. Am acceptat, am împrumutat un aparat gata setat pe modul automat şi am făcut pozele. Editorului i-au plăcut şi de atunci şi până astăzi a fost o călătorie nebună. Iar în ultimii trei ani am făcut salturi enorme în carieră. Acum lucrez cu HARPER’S BAZAAR, MARIE CLAIRE, ELLE, ALL, WOMAN’S HEALTH, COSMOPOLITAN, TRENDSETTER, CHEW şi încă altele. Lista mea conţine clienţi de peste tot din lume, din America, Europa,chiar şi din Africa. Facultatea aceea a rămas neterminată…
Deci, nu are studii relevante, şi totuşi… “Faptul că nu am educaţie formală a fost un beneficiu fiindcă mi-am păstrat inspiraţiile complet personale, autentice şi originale. Faptul că nimeni nu m-a întrebat dacă ştiu ceva despre fotografie, mi-a dat şansa să descopăr singur care e pasiunea vieţii mele şi să-mi găsesc stilul. Fotografiile mele nu creează stereotipuri. Sunt, în cele din urmă, imagini ale sinelui, croite de către ego-ul meu ascuns. De aceea imaginile devin simboluri criptate pentru locurile pe care le vizitez, pentru starea mea de spirit, iubirea mea şi obiectele pasiunii sau urii mele. Inspiraţia mi-o iau dintr-un puzzle format din dorinţele mele, fanteziile, visele din timpul zilei, din clipele în care merg cu motocicleta, cu avionul ori doar lenevesc pe o plajă. ”
Vreau să stiu cum a ajuns să facă fotografie de modă. Parcă începuse cu fotbalul, nu?“De când mă ştiu, moda a fost un univers tentant. Texturile, formele, culorile mi-au atras ochiul şi atenţia. Primul meu contact cu lumea modei a fost la 21 de ani, când m-am angajat vânzător la Zara. Am continuat apoi să lucrez cu mărci mai mari, ca manager de magazin, pentru încă cinci ani până să încep să fotografiez. Puterea modei e incontestabilă şi omniprezentă, iar fotografia de modă creează imagini care întregesc propria imaginaţie şi influenţează publicul. Ca fotograf, îţi foloseşti pasiunea şi fanteziile intime drept motor pentru a crea o lume nouă. Fotografia devine un personaj viu când o luminezi cum trebuie. Sinergia dintre poveste, trăire, lumină şi model dă naştere unei imagini care creează un momentum durabil.”
La prima vedere, dacă e să mă refer la dimensiunea erotică, lucrările lui mi-au amintit vag de Helmut Newton. Zâmbeşte. “Un model pe care l-am fotografiat în Milano, acum doi ani, mi-a spus acelaşi lucru. Că după ce s-a uitat la munca mea şi la metodele mele s-a gândit la un foarte cunoscut fotograf german care a murit acum câţiva ani. Atunci am auzit pentru prima oară de Helmut Newton. Am mare respect faţă de munca lui şi nu pot decât să sper că voi avea parte cândva de aceeaşi recunoaştere.”
Duc discuţia spre o zonă sensibilă. Ce crede despre femei, în general, şi despre frumuseţe, ca şi concept, în special. “Mai întâi am să-ţi spun câte ceva despre mine. Tatăl meu a plecat de acasă când aveam 6 ani. Mama l-a dat afară după multele sale aventuri amoroase. Era un tip foarte carismatic şi frumos, dar nu şi un tată sau un soţ bun. De atunci eu am devenit bărbatul casei până când, la 18 ani, am plecat pentru trei ani în armată. Faptul că am crescut cu două femei în casă, cu mama şi sora mai mică, m-a făcut să respect femeile foarte mult. Când mă gândesc la “femeie”, automat iubesc şi respect. Din punctul meu de vedere femeia este adevărata forţă care conduce universul. Şi atunci când fotografiez, reprezint subiectul meu “larger than life” (n.red. mai mare decât mărimea naturală), frumoasă şi puternică, aproace intangibilă. Mai ales atunci când pozez nuduri, caut să transmit sentimentul de putere şi control. Frumuseţea ca şi concept este schimbătoare, şi modul în care mă raportez la ea în fotografii este diferit de felul în care mă raportez în viaţa mea amoroasă privată. Cred cu tărie că minţile noastre sunt programate să perceapă frumuseţea în moduri diferite, de la om la om. Perfecţiunea frumuseţii pe care o cer de la modelele mele nu e validă şi în viaţa mea reală. Cea mai importantă dovadă este că nu am avut niciodată o relaţie, alta decât cea strict profesională, cu vreun model.”
Model. Un cuvânt cu rezonanţă pentru orice femeie. Poate însemna dorinţa latentă ori manifestă şi nu în mod necesar legată de modă. Cum vede Lior modelul. “În afară de măsurile corpului, culoarea părului şi a ochilor, un model ar trebui să fie femeia care te face să simţi ceva. Trebuie să aibă propria ei atitudine, care să personalizeze fotografia, iar ea să fie diferită de orice alt model sau femeie. Să aibă personalitate, un mister care să fie parte din ea. Un model adevărat ştie să vorbească folosind doar ochii şi expresiile. Să fie precum actriţele care înţeleg povestea în care joacă un rol. Nu e deloc de-ajuns să fii frumoasă pentru a fi un model bun.”
Nu pare deloc uşor să răspunzi exigenţelor lui. “Ochiul camerei este poarta spre tărâmul tuturor posibilităţilor, iar eu încerc să revelez frumuseţea alchimică. De obicei cer mult de la modelul cu care lucrez, ca să ajungă la o putere pe care nici nu şi-o bănuia. O femeie care va captura pe oricine se uită la fotografia pe care i-am făcut-o. Pentru a reuşi acest lucru trebuie să transcend către femeia hiperbolizată, frumoasă fără limite, liberă, sexi, având control total, şi toate acestea să vină de la sine, fără niciun efort.”
Povestea dintr-un pictorial de modă trebuie să se spună şi să transpună doar prin imagini. Îşi subordonează conceptele imaginaţiei sau le lasă să-l conducă? “Conceptele sunt în mod natural nelimitate. Tot ce trebuie să faci este să fii curajos şi liber cu gândurile tale. Când vin la o sesiune de fotografiere, am povestea în minte cu tot cu imagini, dar în timpul zilei conceptul creşte până ce simt că am ajuns cât de departe era posibil. Majoritatea timpului sunt atât de prins de concept încât ai putea spune că mă pierd în el. De obicei, după sesiune, mă prăbuşesc, sleit de puteri.”
Vorbesc cu un om care, atunci când vede pentru prima oară o femeie, sigur o “cântăreşte” după criterii şi sensibilităţi proprii, venite din două surse: bărbatul şi artistul. “Când văd o femeie pentru prima dată fireşte că încerc să o analizez, să descopăr cine este, să-i aflu povestea. Încep prin a-i observa trăsăturile, hainele şi limbajul trupului, şi apoi, dacă am şi şansa unei conversaţii, le pun pe toate cap la cap. Dar cel mai mult mă impresionează ochii unei femei şi modul în care se uită în ochii mei. După ochi, limbajul trupului mă face interesat de o femeie. Evident că asta depinde şi de felul în care arată, dacă este pe gustul meu, dar acesta variază şi în funcţie de hormonii secretaţi de creier. După ochi, alte două detalii ale feminităţii care îmi atrag privirea şi interesul sunt buzele şi sânii. Cred că acestea sunt părţi ale corpului cu adevărat semnificative pentru fiecare femeie şi ele mă pot inspira, atât în munca mea, cât şi în viaţa privată. Forma şi mărimea ochilor, buzelor şi sânilor nu sunt niciodată la fel, şi, folosind aceste “unelte” cu care au fost înzestrate femeile, îmi creez şi îmi concretizez viziunile.”
Cum se simte în mijlocul atâtor frumuseţi, tentaţii şi… disponibilităţi? Lior e tranşant. “Nu mă tentează. Am fost în multe situaţii intime cu modelele mele, dar niciodată nu am fost tentat să iau ceea ce mi se oferea. Sunt două zone distincte în viaţa mea şi nu le-aş amesteca. Nu voi profita de poziţia mea pentru a altera încrederea pe care o au modelele în mine şi nu contează dacă există iniţiative. Puterea creaţiei mele constă în fantezie şi într-o lume imaginară. Dacă ea devine reală şi tentaţiile preiau cârma, creaţia îşi pierde din valabilitate. Din păcate nu toţi fotografii de modă sunt ca mine şi am auzit mai mult de o singură poveste despre complicarea relaţiei fotograf – model sau pictor – model. Pentru mine, nu funcţionează. Eu prefer să o păstrez ca fantezie, şi în acest fel rămâne mai puternică, infinită.”
Este implicat într-o relaţie, şi asta îl face, o dată în plus, invulnerabil la tentaţii? “Da, sunt într-o relaţie. Deşi de puţină vreme, este foarte profundă şi măreaţă din punct de vedere sentimental. Eu sunt destul de sensibil şi mă implic în iubire. Mă simt minunat să iubesc şi să fiu iubit, şi ai putea spune că sunt cel mai mare îndrăgostit, un om fără frica de a-şi arăta sentimentele şi de a se comporta după cum simte. Din păcate, fiind o persoană care îşi dă întreaga inimă femeii iubite, sunt dezamăgit destul de des dacă nu primesc pe cât ofer. Până la 31 de ani, am fost căsătorit de două ori şi mi s-a frânt inima de fiecare dată când s-a terminat iubirea şi a trebuit să divorţez.”
Ce crede despre iubire? “Wow, asta e întrebarea întrebărilor. Am atâtea feluri în care aş putea descrie ce ar trebui să fie iubirea, dar nu o pot defini. Cel mai apropiat fel de a o descrie este că iubirea e un mod de a vedea lucrurile ca fiind perfecte chiar şi atunci când nu sunt. Dezavantajele devin avantaje când iubeşti pe cineva. Iubirea te face să te simţi în siguranţă şi să îţi doreşti să faci totul pentru a o păstra. Cred că iubirea face din două fiinţe una singură. Cred că fiecare avem un suflet pereche. O persoană care să ne cunoască mai bine ca oricine, fără să întrebe nimic. Ar putea fi o persoană pe care o cunoşti întâmplător şi în cel mai neaşteptat moment al vieţii şi ţi-ai da seama instantaneu că e jumătatea ta. Cât despre iubirea unică, ce durează o viaţă, e o idee foarte frumoasă, dar noi ne schimbăm, creştem. Cum vei şti că e unica ta iubire din viaţă şi cea adevărată dacă nu trăieşti şi alte iubiri? Iubirea adevărată este o promisiune pentru totdeauna, dar o singură dată în viaţă nu este deloc realist. E romantic, dar nerealist. Mai cred că iubirile mor doar din lipsa comunicării, a pasiunii, a atenţiei şi grijii faţă de celălalt. Când partenerul tău strigă sau doar şopteşte “Ajutor!”, atunci trebuie să-l asculţi şi să rezolvaţi problema. Altfel… “
Cred că a spus destule despre sine încât să îl înţelegem mai bine ca om şi artist fotograf. Acum, puţin despre echipamente şi tehnici. “Din când în când, studenţii mă întreabă ce fel de echipament să folosească. Eu am un singur răspuns: “poţi să faci o imagine cu orice aparat sau echipament atâta timp cât ştii ce vrei să creezi. Ceea ce contează este capacitatea să traduci percepţiile tale în imagini, abilitatea să transpui în imagini limitele exterioare ale creativităţii tale.” În timp ce unii fotografi accentuează aspectele tehnice, pentru mine contează doar povestea şi emoţiile care ies din poză. După părerea mea, modelul, locaţia şi lumina sunt adevăratul echipament pentru a crea o imagine. Modelele din pozele mele sunt mereu mai mari decât în realitate, de neatins, sexi într-un mod sofisticat, care lasă în urmă un aer de mister şi de pasiune necontrolată. Locaţiile vor indica mereu locuri care mă marchează. Când mă uit la pozele făcute e ca şi când aş răsfoi un jurnal al călătoriilor mele. Fiecare locaţie are viaţa ei, la fel modelul şi lumina, care este ingredientul cel mai important. Transformând lumina după percepţiile tale, stăpânind-o, poţi crea o imagine care să-ţi poartă semnătura.”
Autodidactul Lior Nordman i-ar sfătui pe aspiranţi “să creadă în modul lor de a lucra, să uite ce au fost învăţaţi la şcoală, să privească în ei înşişi pentru un limbaj unic. Oamenii îi vor critica, vor comenta, le vor iubi sau urî munca, dar să nu îi asculte, doar auto-critica e bună. Şi asta în cantităţi mari.”
Despre România şi modelele românce, este apreciativ. “Jobul meu implică în majoritatea timpului o grămadă de călătorii şi agenţii diverse. Am clienţi de peste tot. Ar fi o încântare să lucrez şi cu companii româneşti, mai ales că am auzit despre România că este uimitoare şi am mai avut de câteva ori ocazia să lucrez cu modele românce prin Europa. Sunt extrem de profesioniste şi cu siguranţă foarte frumoase.”
O ultimă întrebare şi gata! Lior, peste 25 de ani? “Nu mă pot vedea nicăieri peste 25 de ani. Viaţa este prea dinamică şi palpitantă. Mâine mă pot trezi şi începe o viaţă diferită şi să mă simt bine în ea. Dacă voi mai fi pe aici peste 25 de ani, vreau să mă văd recunoscut şi apreciat pentru munca mea, să am trei cărţi şi expoziţii peste tot în Europa. Dacă nu, oricum îmi voi face treaba şi mă voi bucura de acest montagne-russe care este viaţa primită în dar.”
Îi spun din nou că interviul va fi publicat într-o revistă online pentru femei… catchy. Acesta este şi numele site-ului. E încântat să le adreseze câteva cuvinte. “Nu e uşor să fii atât de dedicat muncii tale. Pierzi multe lucruri minunate pe drum. Dar unii sunt făcuţi să creeze, şi odată cu aceasta vine şi căutarea fără de sfârşit a recunoaşterii finale. Mulţumesc mult pentru lectură şi sper să vă fi plăcut. Sunteţi mai mult decât bine-venite pe www.liornordman.com, mă puteţi găsi şi pe Facebook, şi la orice întrebare ori comentariu vă voi răspunde cu dragoste.”
And here it is the original.
Lior Nordman – Interview with a high fashion photographer
Before publishing an interview, one wonders if the story contains the hint of honesty that anyone could relate to, but also that touch of uniqueness, which could make a difference in this world pillared on and by patterns. A fashion photographer… what more could words say than any of his photos?
I have met Lior Nordman, the Israeli fashion photographer, in Amsterdam, on a gloomy day of October. Before meeting him, I’d been contemplating his photos for some hours, trying to guess him by his work. Before I knew it, I found myself lost in exotic colours, black and white paradigms and a rather intimidating close-to-perfect lightening. The pictures he posts on his web-site have the power to kidnap the viewers from their day-to-day routine and throwing them into a world of magic, where women look like untouchable deities, who watch the world from behind tall windows and transform their observers in eternal prisoners.
Lior is 31 years old and his story is quite unusual for somebody who works with some of the most famous fashion magazines of the world. “I am a self-taught. I was 26 by the time I first came in contact with photography. I was studying communication sciences when I was asked to photograph some locations for the first semester final short movie. By chance I got into this big rally; I simply lifted the camera and started taking photos of the people. My best friend at that time saw those photos and advised me to send them to a local newspaper. The editor loved the photos and decided to publish them. After a week, I got a call from the same newspaper asking me to do some shooting for a minor league football game. Of course, I agreed. I managed to get a camera from a friend of mine who adjusted it for me on an automatic mode and I went to take pictures. Once more the editor liked the photos and from there on it has been just a crazy ride. The last 3 years I witnessed great steps in my career, and now I am working with international magazines such as HARPER’S BAZAAR, MARIE CLAIRE, ELLE, ALL, WOMAN’S HEALTH, COSMOPOLITAN, TRENDSETTER, CHEW and many more. My clients list contains names from all over the world, America to Europe and even Africa. Thus I have never finished my studies at the university”.
Having no formal education, “came to my benefit, I kept my inspirations completely private, genuine, but original. The fact that nobody asked me what I know about photography, gave me the chance to find my passion, a personal style and my life’s work. My photos are not meant to create stereotypes. They are, after all, icons of my “Self” as tailored by my hidden “Ego”. This is why the images become cryptic symbols for the places I visit, my states of mind, my love, and my objects of hate or passion. I draw my inspiration from a puzzle of personal desires, fantasies, day dreams, but also from daily life experiences such as riding my motorbike or sitting in an airplane, or just laying at the beach.”
I want to find out why fashion photography. I remember him mentioning football for a beginning didn’t he? “Eversince I can remember, fashion was an interesting world for me. The textures, shapes and colours always captured my eyes, my attention. My first real introduction to fashion was at the age of 21 as a sales man in a ZARA women clothing store. I continued working with big brands as a store manager for another 5 years, until I started photography. Fashion photography holds the power to influence the public and to create images that can complete one’s imagination. The main engine of fashion is the creation of a new world by means of one’s intimate passions and fantasies. Furthermore, fashion photography is limitless when compared to other fields of photography. Given the proper light, fashion photography becomes, beyond doubt, a living character in itself. The synergy between the story, the feeling, the light and the model gives birth to an image that creates a momentum even long after I will be gone”.
I am telling him that prima facie, the paradigms which he is using are finely (ACTUALLY) reminding me of Helmud Newton, but only as a short glimpse into an erotic dimension. He smiles.“Two years ago, a model that I was photographing in Milan, mentioned the same thing, after watching my work and my work methods, that it had made her think about a “well-known German photographer who had died a few years ago”. It was then that I learned of Helmut Newton. I have great respect for his work, and I can only wish that someday I’ll get the same recognition”.
It is time to focus the discussion on even more sensitive aspects; therefore I am asking him what he thinks about women in general and about “beauty” as a concept, in particular.
“Firstly, let me tell you a bit about myself. My father left our home when I was six. My mother kicked him out after she had enough of his numerous love affairs. He was a real charmer and an extremely handsome man, but not a good father or husband. Since then I was the man of the house until the age of 18, when I went to fulfil my military service for 3 years. So the fact that I grew up with two women in the house- my mother and my younger sister- had taught me to respect women. This behaviour shaped me. When I think of women I am automatically respecting and loving them. A woman is the true power that drives the universe. When I photograph, I always make my object larger than life, beautiful and powerful, almost inaccessible. It is particularly when I shoot nude that I attempt to bring forth a feeling of power and control. Beauty as a concept is changeable, and the way that I refer to beauty when I shoot is very different from the way that I see beauty in my private love life. I truly believe that our brain is programmed to see beauty in a way that is different from person to person. The beauty perfection that I demand from the models that I shoot is not valid in my real life.The most significant proof to that is the fact that I have never had any relationship with a model, other than professional relationships”.
Being a model, here is a concept to which, in a way or another, any woman can relate to. It might be an explicit desire, or just a latent one, and not necessarily related to the fashion.“ Apart from the right body measurements, the colour of her hair and eyes, a model should be a woman that can really make you feel something. A model should have her own attitude, something that would make the photo personal and different from any other model or woman. She should have personality. A mystery should join her. A real model would be able to talk only with her eyes and expressions, like an actress who understands the story she is playing. It’s not enough to be just beautiful in order to be a great model”.
It does not seem easy to meet Lior’s expectations. “The eye of the camera is a gateway towards the land of all the opportunities and I would like to bring out the alchemic beauty. Usually I am pushing my models very hard to let go of their awareness and just achieve power that they didn’t know they had inside. A woman that will capture anyone who looks upon the photo. In order to get to this point, I have to reach to that hyperbolic woman, beautiful, limitless, free, sexy, in control, but still without any effort and completely natural’.
The story in a fashion pictorial should be able to be transposed, to be communicated through the images. I am asking him if he ever loses himself in concepts, or if the concepts melt their outer limits in his imagination. “The concepts are boundless by their own nature. A concept will grow bigger and bigger as long as you will not put any borders. It starts just like a new born baby that grows up as time passes. All you need is to be brave and free your thoughts. When I come to a shooting I have the story board ready and I can see the image in my mind, but during throughout the day the concept is getting wider and wilder till I feel that I got as far as possible with the story. Most of the time, I am so much into the concept that you can really say I lose myself into it. After a shooting, I often collapse, exhausted. ”.
I am facing a man who “ponders” women, when meeting them for the first time, by making use of criteria and inner sensitivities stemming out from a two-fold source, the man and the artist. “Naturally,when I see a woman for the first time, I do analyze her in order to understand her, to discover her, find her story. I start by observing her look, her features, her cloths and body language, and then, if I get the chance to talk to her, I compile all these elements. Most of all, I am touched by her eyes and by the way she looks into mine. There should be a bond when eyes meet. The body language is also something that would make me interested in a woman. Of course it all depends on the way she looks, if she is (according) to my taste. My taste, however, is dynamic and affected by the hormones released in the brain. Another two details of femininity that “haunt” me are the lips and the breasts. In my opinion these are the body parts that can really inspire me/make me exited, in my work and in my private life. Those details are truly significant to every woman. The color, shape and size of the eyes, lips and breasts are never the same from one woman to another, and by using these God-given-tools I am able to create my image and make my vision real.”
I take a step further and I ask him how he feels in the middle of all these beauties, temptations and…”availabilities”. Lior is clear-cut. “I am not tempted. I was in many intimate situations with models but not even once have I been tempted to actually take what I had been offered. As I’ve said, there are two separate areas in my life, and I wouldn’t mix them. I would also not take advantage of my position to harm or break their trust, and it doesn’t matter if they take the initiative. The power of my creation lays in fantasy and in a world of imagination. Once it becomes real, by letting the temptations taking over, the creation is no longer valid. Unfortunately, not all fashion photographers are like me, and I have heard countless stories; After all it’s a “Known-Stories”, of the photographer and his model, of a painter and his model. It’s just not working for me. I prefer keeping it as a fantasy. In this way it would always be strong and infinite”.
Is Lior in a relationship, and is this the rationale behind his immunity to temptations? “Yes, I am involved. It is very new in terms of time, but very deep and profound in terms of feelings. Love plays a great role in my life. I am very sensitive and dedicated to love. It feels great for me to love and be loved. You can say I am the ultimate lover – A man that will never be afraid to show/share his emotions, and act accordingly. Unfortunately as a person giving all his heart to the one he loves, I get disappointed very fast when I don’t receive as much as I offer. By the age of 31, I had already been married twice, and also divorced twice. My heart broke every time the love ended. I love to shoot my beloved but it scares me much more than shooting my models. It feels like I am mixing two different areas of my life, the one when I have a camera in my hand, and the other one when it’s just me”.
So, what does Lior believe about love? “Wow, this is the ultimate question. I have so many ways to describe how love should be, but I cannot really define it. The closest that I can say is that, Love is a way to see things as being perfect even when they are not. Disadvantages become advantages when you love someone, you feel safe and you would do anything to keep that feeling; I believe that love makes two people melt into a single identity.I believe that every person has his/her soul mate – A person who knows them better than anyone – A soul mate you would meet at the most unexpected time of your life and without any doubt you would know that this is your soul mate. A love for a lifetime is a very nice saying, but we are changing, maturing, experiencing, and according to that also the way we love or feel. Hence a love for a lifetime has a very flexible nature. How would you know that it is one in a lifetime love if you didn’t experience any other true love? True love is a promise for always, but once in a lifetime is not real. It’s very romantic but not real. I also believe that a relationship can only be destroyed by the lack of communication, passion, and caring for one another. When your partner cries SOS, or just says it quietly, you should listen to it, and try to work it out”.
I believe he has revealed a lot about himself, as a man and as a photographer. I am looking at his camera, and other sort of curiosity is passing my mind, this time in connection to the equipment and software that he uses in his work flow. “From now and then students ask for my advice on the type of equipment is best to use. I have only one answer: You can make an image with any camera or equipment as long as you know what you aim at creating. What actually matters is the capacity to translate into images your perceptions, the ability to transpose even the outer limits of your creativity. While some photographers stress on the technical features, for me it’s purely about the story and the emotions that stem from the image. In my opinion, the model, the location and the light make up the real equipment for creating the image. The models in my photos are always bigger than life, un-reachable, sexy in a sophisticated way that leaves behind a feel of mystery and un-controlled passion. The locations will always indicate places that deeply affected me. By looking back to all these locations, I can reproduce a personal “travel memoirs”. Every location has its own being; the same rationing applies to the model, and to the uniqueness of the light. I need to stress that the light represents the foremost ingredient. By bending the light according to your perceptions, by mastering it, you create an image that owns your signature”.
The self-taught Lior would advice the aspiring fashion photographers “to believe in their own way, to forget about all they have been taught at school, and really look into themselves to find their own unique language. People on their way will criticize, comment, hate and love their work, don’t listen to them. Just self criticism matters, but a lot of it”.
About Romania and the Romanian models, Lior talks with warm appreciation.“My job for the most part involves a lot of travelling between places and agencies. I have clients from almost everywhere. It would be fantastic to work with Romanian companies. Also I have heard that Romania is stunning, so I would love to come and see it. Several times I had the opportunity to work with Romanian models all over Europe. They were all extremely professional and definitely beautiful. It would be a real delight”.
A last question and I am done. Where do you see yourself in 25 years? “I cannot see myself in 25 years from now. Life is too dynamic and exiting. Tomorrow I can wake up and start an all different life, and feel good about it. If I will be still around here in 25 years from now, I wish to see myself recognized and appreciated for my work, to have three books published and some exhibitions all over Europe. If not, I will be still doing my work and enjoy this roller coaster crazy ride”.
I am telling him that the interview is going to be published in an online magazine addressing “catchy women”. He is pleased to send the readers a message. “It is not easy to be dedicated this much to your work. You lose much great stuff on the way. But some people are made to create, and with it comes the never ending quest for the final recognition. Thank you very much for reading it, I hope that you enjoyed. You are more than welcome to check out my website, www.liornordman.com,and look me up on Facebook, any questions or comments would be answered with love”.
Citiţi şi
Ținute pentru domni, în funcție de geaca purtată
Naomi. Cindy. Linda. Christy – The Super Models (documentarul)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
