Bun. Să lăsăm, vă rog, pentru o clipă, lamulţianurile deşănţate, cu fericiri nepământene incluse. E cap de an. Şi la fiecare cap nou de an îmi vine-n minte-n primul rând asta: suntem trecători, oamenilor. Nu vă rog să fiţi mai buni, ci să fiţi mai voi. Să v-amintiţi că orice furie manifestată se traduce aşa: „Eu, eu, eu! Vezi-mă, auzi-mă, bagă-mă-n seamă! Exist!“ Toţi ne-nfuriem, toţi ne mâhnim. Am înţeles, în timp, din firea mea impulsivă că furia asta are şi ceva bun. E unul dintre motoarele mele. Dar tocmai fiindcă-mi aparţine, o ţin cu mine, o dau la domesticit, o iubesc chiar. N-o-mpărtăşesc. Am făcut asta pe când n-o cunoşteam şi-am văzut tulburarea pe care furia mea a provocat-o în cei de-aproape. Aşadar, pot să-i dau drumul din lanţ, dar la ce bun s-o fac? La niciun bun.
„Toate vă sunt îngăduite, însă nu toate vă sunt de folos“ scrie pe un filacter pictat pe-o frescă. Pe mai multe, de fapt. – … –. Ăsta e semnul meu pentru punte, dragilor. Când îmi vine pofta să lovesc în omul de lângă mine, fac punte peste furie. Şi mă văd dincolo, când lucrurile se vor fi aşezat. N-am cum să văd felul în care s-au liniştit, însă simt mereu că s-a făcut pace. „Ura ta nu va fi niciodată mai bună decât pacea ta.“ Un scriitor a spus-o, nu un sfânt. Pun poemul meu cel mai iubit la coada postării ăsteia.
Iar vouă celor care simţiţi că vă trageţi cu inimile din marele cappadocian prăznuit astăzi vă spun la mulţi ani buni!
Şi când vi se tulbură apele, coborâţi-vă mintea-n inimă, de vreţi, aşa: „Nimeni nu este sarea pământului; dar nimeni, într-o clipă a vieţii sale, nu se poate să nu fie.“
„Fragmente dintr-o Evanghelie apocrifă
3. Nefericit cel sărac cu duhul, fiindcă sub pământ va fi ceea ce este acum pe pământ.
4. Nefericit cel ce plânge, fiindcă a dobândit jalnica deprindere a plânsului.
5. Fericiţi cei ce ştiu că suferinţa nu e o cunună de slavă.
6. Nu e de ajuns să fii cel din urmă pentru a ajunge cândva cel dintâi.
7. Fericit cel ce nu ţine cu tot dinadinsul să aibă dreptate.
8. Fericit cel ce iartă altora şi se iartă pe el însuşi.
9. Fericiţi cei blânzi, fiindcă nu se coboară la ceartă.
10. Fericiţi cei care nu sunt însetaţi de dreptate, fiindcă ştiu că soarta noastră, potrivnică sau milostivă, este rodul întâmplării, care este nepătrunsă.
11. Fericiţi cei miloşi, fiindcă fericirea lor stă în facerea de bine, şi nu în nădejdea de răsplată.
12. Fericiţi cei cu inima curată, fiindcă îl văd pe Dumnezeu.
13. Fericiţi cei care suferă împilare din pricina că au luptat pentru dreptate, fiindcă pentru ei este mai importantă dreptatea decât soarta lor omenească.
14. Nimeni nu este sarea pământului; dar nimeni, într-o clipă a vieţii sale, nu se poate să nu fie.
15. Să se aprindă lumina unei lămpi, chiar dacă niciun om nu o vede. Dumnezeu o s-o vadă.
16. Nu există poruncă ce nu poate fi călcată, şi am în vedere şi poruncile pe care le dau eu, şi pe acelea date de profeţi.
17. Cel ce ucide pentru dreptate sau pentru o cauză pe care el o crede dreaptă nu este vinovat.
18. Faptele oamnilor nu sunt vrednice nici de focul Gheenei, nici de împărăţia cerurilor.
19. Să nu-l urăşti pe duşmanul tău, fiindcă, dacă o faci, eşti, într-un anumit fel, robul lui. Ura ta nu va fi niciodată mai bună decât pacea ta.
20. Dacă mâna ta dreaptă te sminteşte, iart-o; eşti trupul tău şi sufletul tău şi este greu, dacă nu chiar cu neputiinţă, să stabileşti hotarul care le desparte…
24. Nu întrece măsura în arătarea adevărului, fiindcă nu este om care la sfârşitul zilei să nu fi fost nevoit să mintă cu îndreptăţire.
25. Nu jura, fiindcă orice jurământ este o afectare.
26. Ţine piept răului, dar fără uimire şi fără mânie. Celui care îţi dă o palmă pe obrazul drept, întoarce-i şi celălalt obraz, dar niciodată să nu o faci de frică.
27. Eu nu vorbesc de răzbunări, nici despre iertare; uitarea este singura răzbunare şi singura iertare.
28. Să faci bine duşmanului tău poate fi lucrarea dreptăţii şi nu e greu să o faci; să-l iubeşti stă în puterea îngerilor, nu a oamenilor.
29. Să faci bine duşmanului tău este cel mai bun chip de a-ţi satisface trufia.
30. Nu strânge aur pe pământ, fiindcă aurul este pricina lenei, iar din lene se trag întristarea şi plictisul.
31. Gândeşte-te că ceilalţi sunt drepţi sau vor fi sau dacă nu este aşa, atunci greşeala nu este a ta.
32. Dumnezeu este mai milostiv decât oamenii şi le va măsura faptele cu altă măsură.
33. Dă cele sfinte câinilor şi azvârle mărgăritare porcilor; lucrul important este să dai.
34. Caută pentru plăcerea de a căuta, nu de a găsi.
39. Poarta alege, nu omul.
40. Nu judec pomul după roadele lui, nici omul după fapte; acestea pot fi mai bune sau mai rele.
41.Nimic nu se clădeşte pe piatră, totul se înalţă pe nisip, dar noi avem datoria să construim de ca şi cum nisipul ar fi de piatră…
47. Fericit săracul fără amărăciune sau bogatul fără trufie.
48. Fericiţi cei curajoşi, cei ce primesc cu bărbăţie înfrângerea şi laurii biruinţei.
49. Fericiţi cei ce păstrează în amintire cuvintele lui Virgiliu ori ale lui Hristos, fiindcă acestea le vor lumina zilele.
50. Fericiţi cei ce sunt iubiţi şi cei ce iubesc, precum şi cei care se pot lipsi de iubire.
51. Fericiţi cei fericiţi.“ – Jorge Luis Borges
Notă: Numerotarea textului aparţine autorului.
Pe Ana o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
