33 de ani și singură!? Ce crimă!

Your tuppence

1. 
   Ada / 20 October 2015 0:56

   Adevarat articol, dar eu ceea ce vad in poza de sus, in privirea ta si in zambetul tau, e o femeie care are nevoie de un barbat, care asteapta sa cunoasca un barbat alaturi de care sa traiasca o poveste de dragoste, care sa o faca sa vibreze, sa ii fie alaturi, partener de viata, fie ca se marita, fie ca nu, iar acest lucru nu il poti nega, deoarece asta ai scris in ultimele randuri si de altfel in tot articolul, ca iti lipseste cineva, nu neaparat el, cel de care te-ai despartit, dar cineva, si afirmai ” Vreau nebunia temporară a stării de îndragostită, vreau emoţiile săruturilor, vreau bucuria zilelor în doi feriţi de toată lumea, vreau fericirea şi neliniştea iubirii! Care era rândul lumii, că am uitat? Doar se spune că omul din greşeli învaţă! Şi învaţă cât trăieşte… Atunci să trăim, ca să zic aşa!”.. pana la urma, nu e o crima sa ai 33 de ani si sa fii singura, dar nici fericire nu e! Parerea mea. E un gol permanent care asteapta sa fie umplut, e suferinta, fie ca o recunoastem, fie ca nu! Suntem femei, sa nu ne mai comportam ca niste robotzei independentzei ai secolului 21, care nu au nevoie decat de ele insele si de pisici. Avem nevoie de iubire, si de viata in doi, oricat de miss puternica si independenta vrem sa ne tinem. Sa ne ajute Domnul pe toate cele singure sa ne gasim, pot sa indraznesc sa spun Jumatatea? Da, pot, deoarece pt fiecare e realitatea proprie si se spune ca jumatatea ne-o cream fiecare, daca nu e de la inceput, devine pe parcurs, oamenii se muleaza, se schimba, daca merita celalalt schimbarea, asa se construieste o relatie. Dar pacat ca putini oameni in ziua de azi vor sa constriasca. E doar parerea mea, sper ca nu am creat deranj. O seara frumoasa 🙂

   1

   

   Reply ↓
2. 
   to be or not to be / 21 August 2015 18:06

   nu sar gardul sa ma ascund, in fundul casei de la bunica, asa cum obisnuiesc altele, ci, il bag direct pe poarta, pe usa din fata, 🙂 nu pe usa din dos, in vazul tuturor, agreez mult prea mult privirea aceea anume 🙂 Si, culmea e, ca doar pentru asta o fac. Ceea ce se intampla insa…eu decid. Gura lumii e sloboda, si nu o va inchide nimeni. Uneori, poate fi si amuzanta. Multe zgarieturi la numar 🙂

   

   

   Reply ↓
3. 
   simona / 11 June 2015 17:28

   To be or not to be…”in randul lumii”

   Zilele trecute m-a intrebat cineva: “Cum, ai treijsiceva de ani si nu te-ai maritat??” Da, am. Si nu, nu m-am maritat. Trebuia neaparat?
   Intrebarea venea de la o pustoaica langa care am stat la masa, la o nunta. Ea, douasunu de ani, cu iubitul alaturi (un ghertoi de 30, cu burta, chelie, lant gros de aur la gat si priviri libidinoase aruncate mie si altor femei de la masa, mai putin lu’ gagica-sa), plina fata de planuri facute pentru urmatorii ani ai tineretii ei, planuri care sunau cam asa: vreau sa ma marit, vreau sa ma marit si ce mai vreau? Ah, da! Sa ma marit! Dar bine, a urmat replica mea, ai doar 21 de ani, nu crezi ca mai poti sa astepti pana sa te mariti? Sa mai cunosti, sa mai experimentezi, chiar crezi ca el este barbatul potrivit pentru tine? Mda, eu care nu pot sa-mi vad dracu de treaba mea si sa nu ma mai bag unde nu-mi fierbe oala, imprastii sfaturi in stanga si-n dreapta unor fete ca ele, probabil amintindu-mi foarte tare de mine la 20 de ani. Ce credeti ca pe mine nu m-au bantuit aceleasi ganduri? Singura diferenta dintre mine si ele este ca eu as fi vrut sa ma marit din dragoste, iar multe din ele o fac pentru ca…asa e “normal”, asta e traseul firesc, asa intri si tu in randul lumii, fereasca Sfantu’ sa ajungi la 30 si ceva de ani o proscrisa care umbla din floare in floare, traind aventura dupa aventura, relatie dupa relatie, refuzand vehement sa “se aseze la casa ei”.
   Cum doamnelor si domnilor, inca mai este posibil sa mai acceptam o asemenea mentalitate (chiar si in provincie, ca acolo era nunta respectiva) astazi, cand femeile au la fel de multa putere si independenta ca si barbatii, muncesc cot la cot cu ei, au functii de conducere, conduc masina si afacerea proprie, isi cresc si singure copiii samd. Cum inca mai aud acest cliseu “marita-te ca sa fii si tu in randul lumii”? Da ce? Asa nemaritata sunt in afara lumii sau cum? Ei, pai in cazul asta doamnelor detinatoare mandre de aceasta mentalitate demna de paleoliticul superior, tin sa va informez ca nu, nu sunt in randul lumii voastre, sunt venita de pe o alta planeta, aceea a realitatii mileniului 3 sau oi fi un extraterestru aruncat aici pe pamant pentru a va ispiti voua barbatii aia plictisiti pe care nici macar nu stiu daca-i iubiti pentru ca nu neaparat din iubire v-ati maritat cu ei ci pentru ca trebuia sa fiti si voi “in randul lumii”. Prin urmare feriti-va de mine!

   2

   

   Reply ↓
• 
  ddd / 21 August 2015 15:48

  :)))))))))Super ,ai perfecta dreptate. Stiu cum e sa te bata toata lumea la cap si mai sunt si speriate ca le furi barbatii aia ,,superbi”:))

  

  

  Reply ↓
4. 
   alina / 10 February 2015 16:46

   Atata timp cat nu folosesti sabloane si faci ceea ce simti si cum simti, nimic nu este gresit. Gresit este sa devii un produs al societitii! Si cum bine spunea Osho, fii independent in fiinta ta…si nimeni nu-ti va mai lua individualitatea!

   

   

   Reply ↓
5. 
   Mihaela / 29 January 2015 16:14

   Dragostea e un sentiment care evolueaza in timp si artificiile de la inceput nu se vor mai intampla niciodata cu acelasi barbat. Insa o dragoste veche de zece ani nu poate fi inlocuita de nimic, mai ales daca are temelia sanatoasa.
   Fiecare isi croieste viata cum vrea, caci gura targului va comenta oricum.Cum nu pot multumi pe toata lumea, mai bine te multumesti pe tine si-i convingi pe ai tai sa te iubeasca cu alegerile tale cu tot.

   

   

   Reply ↓
6. 
   Flavius / 28 January 2015 11:38

   Bine ca au ramas doar zgarieturi, in rest tot respectul pentru firul gandurilor tale, sunt naturale, te definesc bine si clar.

   

   

   Reply ↓
7. 
   Sorina Vana / 24 January 2015 21:56

   Mie mi-ar face place sa iesim sa bem un ceai impreuna si sa povestim mai multe:)

   

   

   Reply ↓
8. 
   conu / 15 January 2015 18:13

   Trist articolul, revolta ta si oarecum invidia ta sunt transparente…in mod real fiinta umana nu iubeste singuratatea , iar imperativitatea discursului denota chiar disperare…cat despre pasiune si simtire…nimic nu se compara cu primul sarut daca esti superficial , poate al doilea sau al treilea daca esti profund si generos ca fiinta….

   

   

   Reply ↓
9. 
   Argentina Scraba / 30 December 2014 14:32

   Chiar asa…”Why do I need a man ??!”…o intrebare pe care mi-am pus-o de nenumarate ori,si la care nu am aflat inca raspunsul satisfacator…nenumarate raspunsuri de sorginte “sociologica”cu incadrari psihofreudiene…mi-au fost mereu la indemana…am fost mereu omul :anti-curent, anti-norma ,anti-…orice..si n-am facut din asta,o trambulina a “originalitatii”,neaparat…inca mai caut raspunsuri…!

   

   

   Reply ↓
10. 
    Mihaela Suciu / 30 December 2014 10:43

    Timpul fiecăruia îi aparține, dar există un timp biologic pe care nu-l putem modela. Nu trebuie să faci ce spune lumea, dar dacă ești o persoană sociabilă încerci să te integrezi ținând cont de ceea ce te face să te simți împlinită și e bine să te înconjori de persoane care îți respectă opțiunile. Succes!

    

    

    Reply ↓
11. 
    Dorel din orasul Ferentari / 29 December 2014 6:53

    Georgiana..cam toate trairile acestea le-am avut in adolescenta,maturi fiind asteptam mereu pe cel ce ne face sa vibram,sa avem in prezenta lui acel gol in stomac,fluturasi!…Maturi fiind, lasam cel mai adesea sa fim condusi de ratiune…uneori avem noroc sa apara El,alteori il asteptam o viata intreaga sau facem compromisuri.Sunt curios,articolul te reprezinta,sau este doar o incercare literara?

    

    

    Reply ↓