“Prostul nu poate iubi” spune Alexandru Paleologu.
Unii (unele) îşi ştanţează numele în carnea celuilalt. Să îl vadă acolo, roşu, rană, sfârâind. Pus cu fierul încins… Mirosind a carne arsă pînă departe. Să ştie lumea, ce naiba! Să fie evident cui aparţine, cine l-a avut întâi, cine a atins, cine a folosit, cine a dat de-a dura cuvinte prea uzate cum ar fi “te iubesc”.
Unii vin şi înfing un steag mai înalt decât propriul ego în ceva care nu le va purta numele niciodată. Doar să se ştie că au fost acolo. Că au pus piciorul, bocancul, urma.
Unii se blindează cu un arsenal întreg… să păzească. Doar că, atunci când păzeşti, deja nu mai este al tău. Chiar dacă a fost vreodată, în orice fel. O pasăre se va aşeza în palma ta pentru că o hrăneşti, nu pentru că i-ai proptit piciorul sau aripa cu un lanţ de stâlpul de înaltă tensiune.
Unii strigă. Şi nu de dragul unui ecou care se va întoarce… Strigă pe toţi peretii. Cu o voce incertă, parcă pentru a se convinge pe ei , mai mult. Tot ceea ce este urlat in piaţa mare din sat, este ori un anunţ de mică (foarte mică, prea mică) publicitate, ori este o ratată şi jalnică declaraţie de luptă. Cu himerele, nu?
Unii scrijelesc pe coaja copacilor: Gina plus Dorel egal love. Pentru ca toţi cei care vor trece admirand natura, să afle de isprăvile romantice ale minunatului cuplu.
Unii marchează teritorii. Adică ridică piciorul… Şi, când ridici piciorul, ţi-ai satisfacut o nevoie instinctivă. Cine ar fi nebun să creadă că tocmai au facut o declarație de dragoste ?
“Prostul nu poate iubi.” Prostul ştanţează, urlă, scrijeleşte, marchează.
Citiţi şi
Nu te culca cu el doar din plictiseală!
Iar la zi de sărbătoare, nimicul cu moț
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
