Eu cu Moș Crăciun avem o problemă: una îi cer și alta îmi dă. Închid ochii, strâng pumnii și spun cu voce tare: vreau să primesc… După formula magică din Tiribam Tiribum, copiii și părinții completează: o bicicletă, o notă mare la examen, o vacanță la Sinaia. La fel încerc și eu, să mi se împlinească dorințaaa aaaacuuuum!!! Dar ceva se întâmplă pe traseu. Ori nu formulez eu dorințele cum trebuie, ori nu le aude Moșul bine că e prea bătrân, ori cuvintele din propozițiile mele ajung sus în cer alandala… Cert este că una cer, alta primesc. Sau primesc ce am cerut, dar într-o formă sau cu o consistență la care nu m-am așteptat.
Am cerut o poșetă și mi-a trimis un album intitulat “Istoria secretă a poșetelor”. Găsesc în el toate mărcile importante, toate modelele la care nici nu m-aș fi priceput să visez vreodată și aflu lucruri nebănuite despre poșetele în care alte doamne își țin fardurile și cu care se plimbă mândre pe braț.
Am cerut un copil și mi-a trimis un bulgăre de înțelepciune de la care învăț lecții în fiecare zi, care mă obligă să fiu mai bună, mai dreaptă, mai încrezătoare, mai muncitoare. A ajuns să îmi spună ea mie lucruri despre lume și viață, să mă ghideze, să mă certe și să-mi dea premii doar atunci când le merit. Am uneori senzația că s-au inversat rolurile și că eu sunt copilul și ea e mama.
Am cerut de lucru și am primit o lucrare. Atât de mare și de frumoasă încât zilnic mai am de făcut câte ceva la ea. Viețile noastre, a mea și a lucrării, se confundă și uneori ajung să nu mai știu dacă eu o fac pe ea sau ea mă modelează pe mine. Am primit un fenomen care a venit la pachet cu sute de mii de oameni care se hrănesc din munca mea.
Am cerut prieteni și mi-a trimis îngeri. O mână de suflete care mă cunosc și mă iubesc fix așa cum sunt, care rămân de partea mea chiar și când uneori nu merit. O armată de îngeri care nu mi-au cerut niciodată nimic, care au stiut să-mi plângă tristețile și să-mi râdă bucuriile.
Am cerut vacanțe și mi-a trimis experiențe peste experiențe. Am ajuns în locuri în care oamenii și animalele, și plantele, și casele, și apele, și viața e parcă dintr-o altă lume. M-am încărcat cu energii curate și am adus acasă cu mine în vacanțe amintirea unor experiențe unice.
Am cerut un bărbat și mi-a trimis o enciclopedie emoțională care să mă țină vie și să-mi puna creierul la muncă în fiecare zi. Am primit un aluat în care a pus câte un pic din toți bărbații din lume.
Am cerut să iubesc și-am primit emoție cât să-mi plesnească inima de atâta frumos din jurul meu.
Anul asta m-am hotărât să nu mai spun formula magică, ci să-i scriu, ca să rămână dorințele mele puse așa, frumos, alb pe negru, să nu se mai scuze că nu a știut exact ce vreau. Așadar…
Dragă Moș Crăciun, te rog anul acesta să-mi aduci:
– sănătate pentru toți copiii bolnăviori
– iubire în sufletele tuturor oamenilor mari care nu mai cred în ea
– case pentru copiii fără adăpost
– căldură pentru copiii care stau în frig
– părinți buni pentru copiii care nu au
– Mayei ce te-a rugat
– iar mie, o dragoste atât de mare încât să intru și să mă ascund în ea. Din când în când.
Pe Mirela o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Cel mai prost sfat din nutriție
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
