O carte recent tradusă în România şi constând din “sfaturi practice adresate femeilor isteţe si cu o carieră înfloritoare”, afirmă, chiar în titlu, că “bărbaţii deştepţi preferă femeile inteligente”¹ .
Autoarea, Christine B. Whelan, absolventă de Oxford, susţine că cercetările, sondajele şi experienţele a mii de tineri, de ambele sexe şi de toate rasele, au condus spre următorul rezultat: femeile care vor să-şi găsească perechea ideală trebuie să fie inteligente şi să aibă succes în carieră. După care, bărbaţii pe care îi râvnesc vor răsări ca din pământ şi se vor apuca să le facă asiduu curte.
În ce mă priveşte, titlul mi-a amintit ce gândea Rabbit Angstrom, eroul din tetralogia lui John Updike, despre o tipă: “O simte că este inteligentă, dar inteligenţa femeilor nu l-a interesat niciodată cu adevărat.”
Să-l lăsăm deoparte, însă, pe Rabbit, care împărtăşea viziunea conservatoare tipică a americanului de mijloc din anii ‘70 şi să ne ocupăm de subiectul nostru.
Ce sare în ochi de la bun început la această carte e publicul ei ţintă: e adresată acelei categorii de femei care, deşi “isteţe” şi cu “o carieră înfloritoare”, sunt totuşi singure. Ceea ce, nu-i aşa, e dubios, deoarece tocmai ele, care întrunesc toate premisele să îşi gasească jumătatea râvnită, nu au parte de ea.
Eliminăm acum cazurile în care femeile mai puţin inteligente decât femeile inteligente şi cu o carieră mai puţin înfloritoare decât a adevăratelor femei de succes au reuşit, totuşi, să dea lovitura pe piaţa matrimonială. Să zicem că astea au avut bafta chioară să fie remarcate de un tip deştept, fără ca ele să deţină vreunul din ingredientele care să le scoată în evidenţă. Sunt genul ăla de tipe despre care nu te poţi abţine să te-ntrebi: cum pisici a reuşit matracuca asta să pună mâna p-ăla? Bărbatu-su-i orb? Nu vede cu cine s-a legat la cap?
Tocmai, că nu-i orb. Măcar ar fi avut o scuză. Faptul că bărbaţii respectivi au devenit partenerii de viaţă ai acelor femei e dovada clară că nici ăia nu erau cine ştie ce deştepţi. Vreau să spun, cât să te ducă mintea să remarci o femeie nu prea smart şi să ignori adevăratele femei inteligente? Ce je ne sais quoi să distingi la o femeie cu o carieră anostă pe care să nu-l posede şi cele care, singure-singurele, “urcă firma pân’ la cer”?
Şi, cum nu e nimeni în jurul meu care să-mi răspundă, profit de faptul că mă aflu în prezenţa mea şi-mi voi răspunde singur. Mă gândesc la următoarea cauză: poate adevăratele femei inteligente şi de succes ignoră deşteptăciunea bărbaţilor care le remarcă pe ele şi atunci ăştia, de oftică, îşi reconfigurează standardele către femei mai puţin isteţe şi cu o carieră mai searbădă.
Şi iac-aşa aflăm de ce femeile mai puţin deştepte se mărită cu bărbaţi mult mai deştepţi. Yupiiiii !
Asta ar fi o variantă. 😉
Alta ar fi că aceşti bărbaţi, deşi ultradeştepţi, sunt prea puţin preocupaţi de inteligenţa şi succesul femeilor respective. Şi îi atrage, în schimb, cu totul altceva, deşi nu reuşesc să-mi dau seama ce ar mai putea fi atrăgător la o femeie în afară de carieră şi inteligenţă.
Şi, fiindcă nu-mi dau seama, propun să disecăm cele trei variabile: inteligenţa, succesul şi cariera.
1) Inteligenţa
Legat de inteligenţă, nu cred că sunt probleme majore. Dacă s-ar face mâine un sondaj de opinie şi s-ar întreba fiecare femeie din univers dacă se consideră inteligentă sau nu, răspunsul ar fi atât de previzibil că doar unu’ dus cu pluta n-ar ghici care e. Cum ar fi Je. Chiar nu ştiu ce ar răspunde femeile la întrebarea asta.
D-aia vreau să mă lămuresc acum. Şi întreb…
Dacă o femeie reuşeşte să atragă bărbatul dorit, e inteligentă? Iar dacă nu reuşeşte, înseamnă că nu e?
Dar dacă reuşeşte pentru o perioadă şi apoi ăla pleacă, fermecat de cariera şi inteligenţa altei tipe? Înseamnă că IQ-ul femeii a clacat între timp? Sau cariera ei a intrat pe-o pantă descendentă? Dar dacă femeia, deşi are succes şi e şi isteaţă, partenerul dorit tot se încăpăţânează să nu-şi facă apariţia? Sau insistă să se afişeze cu tipe care nu au nici succesul ei şi cu atât mai puţin inteligenţa ei?
Unde să fie problema? La vârtelniţa care pune în funcţiune cerebelul masculului dorit, dar imposibil de stârnit?
2) Succesul
Dacă bărbaţii deştepţi sunt irezistibil atraşi de femeile de succes, care să fie vârsta optimă până la care o femeie să obţină succesul ca să-şi întâlnească jumătatea? Deoarece, fără a fi cârcotaş, dar dacă o femeie e invitată la Festivitatea Anuală a Româncelor de Succes abia la 50 de ani… sau 60 de ani… sau, de ce nu, 77 de ani şi 3 luni… nu, nu ar fi nimic de reproşat, foarte frumos, însă eu mă refer la celălalt aspect… la viaţa amoroasă, la tipul alături de care… restul zilelor… copii, nepoţi… etcetera…
Nu de alta, dar studiile recente arată că femeia de 80 de ani nu mai e la fel de fâşneaţă ca la 40 …
Aşadar, dacă succesul e îndărătnic şi vine cu paşi de melc, bărbaţii deştepţi către cine se orientează până ce femeile isteţe se pun bine cu el? Okey, cu ei e simplu, îşi redirecţionează atenţia către tipele care au atins deja acest statut.
Problema e, însă, ce fac femeile până se împlinesc profesional. Ce se întâmplă în eventualitatea în care succesul aşteptat nu intră pe făgaşul dorit şi ele rămân în continuare singure? 🙁
Pentru că, aici, dacă mi se permite, aş critica puţin bărbaţii. Autoarea ne asigură că bărbaţii doriţi de aceste femei sunt deştepţi. Ok, or fi, dar se pare că nu într-atât încât să le remarce şi dacă n-au succes. La urma urmei, cât de deştept să fii ca să remarci o femeie de succes? Pe bune acum…
3) Cariera
Ia spuneţi, cam ce fel de carieră de succes ar trebui să ai ca să fii băgată-n seamă de One & Only? Să conduci la 24 de ani divizia de hipermaketuri Carrefour pe Europa de Est? Să faci la 26 de ani un joint-venture cu Louis Vuitton? Să lansezi la 30 de ani un start-up pe care să-l achiziţioneze Microsoft?
Altminteri, dacă eşti profesoară şi elevii tăi iau premii la naţionala de fizică, dar ai 1200 lei salariu, se mai cheamă că ai o carieră de succes? Dar dacă lucrezi într-o bancă şi mai departe de director de sucursală nu ajungi oricât te-ai agita, se mai cheamă că ai o carieră înfloritoare?
Oare bărbaţii deştepţi te mai bagă-n seamă dacă, la 35 de ani, în loc a trăi într-un apartament mare şi luminos, locuieşti în 45 de metri pătraţi cenuşii pe care-i achiţi când ieşi la pensie?
Aşa c-aş întreba-o pe duduia de la Oxford: ce înseamnă pentru ea carieră, succes şi inteligenţă? După care, fireşte, i-aş sugera elegant să-şi ia cartea şi să şi-o vâre undeva. Nu i-aş spune fix unde, deoarece, fiind isteaţă, sunt convins că va pricepe uşor.
Pe de altă parte, dacă e să ne luăm după numărul de exemplare vândute în toată lumea, s-ar părea că milioane de femei inteligente şi cu o carieră de succes au cumpărat-o.
Cum ar veni, o investiţie deşteaptă în cariera sentimentală.
[1] Christine B. Whelan, Bărbaţii deştepţi preferă femeile inteligente, Humanitas, 2014.
Citiţi şi
Lauren Hutton, 81, femeia care încă nu doarme singură
Ești gata să devii o super femeie la job? Iată secretul eficienței
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
