Am plecat de la mama ieri cu o poală de gutui. Nu-s fructele pentru care să-mi pierd firea, doar că mama, care le iubește pătimaș, mi-a zis cu ochii ei de drag – Ia-le! Se rupe pomul de rod… Îl rog de atâția ani să rodească, acum m-a ascultat dragul de el, dar nu le poate duce pe toate până se coc, așa că i-am promis că le creștem împreună. Ai și tu o fereastră cu soare acasă, ia-le, așază-le acolo, restul face soarele. E păcat de Dumnezeu să le las să piară.
Gutuiul a ascultat o rugă și a rodit, mama i-a ascultat scâncetul de crengi frângându-se de greutate și l-a ajutat, eu am ascultat-o pe mama și am primit ceata de gutui, la adăpost cu soare. Întinde o mână și alta va veni să te ajute când nici nu mai aștepți.
Dragostea-i simplă. Dar din dar. E uneori doar o gutuie. Nici dulce, nici coaptă… O promisiune. Că într-o zi te vei bucura că nu i-ai putut spune decât – DA!”
Citiţi şi
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.