Ne mai despart câteva zile până la un deznodământ care ne va arăta cât ne-am îndepărtat de 1989, de modelul Partidului Unic, care stăpânește Cotroceniul și Palatul Victoria și Casa Poporului și fiecare comună din țara noastră, conducându-ne neabătut pe drumul progresului.
Ne mai despart câteva zile până când chipul Înțeleptului Nostru Lider va ocupa tot mai temeinic spațiul de transmisie al televiziunilor care vor prezenta mărețele împliniri, îndeosebi inaugurări de lucrări care nu se vor sfârși niciodată. Atins de logoree, într-un continuu delir oral, Geniul Carpaților ne va arăta neabătut calea. Popor cuminte, îl vom urma, desigur, oiește.
Mai sunt câteva zile până când mândri, ortodocși, români ne vom da seama că nu ne învață pe noi Occidentul, domnule, cum să ne conducem țara. Mai sunt câteva zile până când vom ști dacă drumul tranziției chiar a dus undeva sau a fost doar un lung ocol către vechea noastră republică a minciunilor și a falsului și a complicilor tăcuți. În care – libertate, libertate! – de-acum se poate și fura în voie.
Ziariștii vor fi înlocuiți integral cu securiștii. Supraviețuitorii acestei apocalipse se vor refugia în nișe, de unde vocea lor se va auzi tot mai greu. Ghinion.
Mai sunt câteva zile și restaurația răului se va dezlănțui. Oamenii cei mai buni vor fi eliminați, căci oamenii cei mai buni nu pot încăpea în logica govoriană, logică de sublocotenent care ascultă în genunchi. Oamenii cei mai buni au personalitate, oamenii cei mai buni nu tac, oamenii cei mai buni au ieșit din Evul Mediu, oamenii cei mai buni știu că popa-i una și Bibila-i alta, oamenii cei mai buni nu pot să accepte propaganda, oamenii cei mai buni nu mai vor să stea la cozi pentru că le este încălcat un drept fundamental, indiferent unde aleg să trăiască. Oamenii cei mai buni au discernământ, oamenii cei mai buni nu pot fi cumpărați cu un kilogram de făină și un litru de ulei.
Și ce o să fie, ce o să fie? Va fi slăvită incompetența, se vor aduce ample elogii mediocrității, plagiatul va fi declarat normă academică, ne vom izola în peștera noastră, tot mai departe de valorile pentru care am îndurat ultimii douăzeci și cinci de ani – tot mai departe de libertate. Și, aici, barbari, vom fi foarte mândri.
1 decembrie 2018. România. Se va celebra un secol de unionism într-o țară dezbinată, fracturată de sus până în jos în clivaje economice și de mentalitate groaznice, care au nevoie de politici publice, nu de gargară de Obor. Dar vom avea gargară de Obor, vom avea fasole și cârnați și între timp lumea noastră de bâlci fisurată în toate punctele cardinale se va fi surpat. Solidaritate? Dă-o dracului! Săracii? Să moară! Ce, morții n-au drept de vot? Democrația noastră originală nu cunoaște astfel de bariere. Sănătate? Marș, bă, înapoi în saloane și bucurați-vă de gândaci! Învățământ? Fabricile de diplome goale de conținut fi-vor la turație maximă.
Dar vor fi pline stadioanele de spectacole cu privire la sufletul românesc. Marele nostru mim național va ține prelegeri în care va slăvi curățenia țăranului român. Vom rămâne țara cu cei mai mulți oameni care put la propriu din Uniunea Europeană. Consumul de produse de igienă personală va atinge un nou minim istoric. Vom rămâne țara cu cei mai mulți analfabeți din Uniunea Europeană. Dar ce fuduli vom fi de ignoranța noastră strămoșească! Suntem proști, dar suntem proștii noștri!
Cei care nu sunt ortodocși, cei care nu au copii, cei care au altă părere decât Liderul Partidului-Stat vor fi discreditați și, cu binecuvântarea Prea Fericitului, afurisiți, marginalizați, excluși. Și abia atunci va fi liniște, va fi bine.
Lasă, bă, că merge și așa.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
