Kenya B

În Kenya se vorbește de o Kenya A și de o Kenya B. În Kenya A, străzile sunt pavate, largi, umbrite, cu case frumoase, sunt parcurile spectaculoase din Nairobi, mall-uri care echivalează oricînd cu cele din SUA sau Europa, cu magazine elegante de antichități, librării bune, Zara, H&M etc. Restaurantele sunt elegante, ai hoteluri de cinci stele, dar și apartamente mobilate, foarte decente și cu preț rezonabil. Atîta timp cît te plimbi pe străzile din zona rezidențială sau comercială în timpul zilei siguranța este OK. Eu merg pe jos la birou, 30 de minute, fără vreun sentiment de nesiguranță.

Apoi mai este Mombassa, o atractie turistică super, cu cartierele vechi, pitorești, plajă super, hoteluri de 5 stele etc. Kenya A este și o destinație turistică pentru amatorii de safari (foto, nu…) Spațiul publicitar este asaltat de sute de camp-uri și oferte de safari-uri în care leii și alte lighioane te admiră în diferite ipostaze: în mașină (la conservă), pe jos (fresh food) sau călare (cu garnitură)… Poți să ai cazare în corturi, ca în filmele cu Gregory Peck , sau în case coloniale ca în “Out of Africa” sau dacă vrei senzații simiene chiar în copac… În general, toate aceste destinații sunt OK pentru turism, nu se întâmplă jafuri de obicei. Doar să nu ai ghinion și să te duci într-un loc mai neumblat, mai în afara circuitului turistic, și să dai de braconierii de fildeș. Atunci este chiar periculos, căci se pare că unii sunt chiar gardienii și nu prea vor martori.

În Kenya A, mai ai și zonele agricole atît de productive din centrul și vestul țării. Am zburat pe deasupra regiunii și a orașului Eldoret. Acolo vezi, cam ca la noi sau oriunde în Europa, parcele de terenuri agricole, domesticite și disciplinate , fertilizate și lucrate…

Kenyenii din Kenya A sunt bine educați. Majoritatatea vorbesc trei limbi: engleza, swahili și limba maternă, a tribului lor. Am colegi care sunt în Consilii de Administrație la firme multinaționale de miliarde, mulți cu studii la universități de prestigiu, iar Universitatea din Nairobi este chiar foarte bună și se bucură de un loc important în societate.

Kenya A este și o destinație de “retirement”. Există mulți “White Kenyans”, fie de origine britanică, care au rămas aici după independență, dar și mulți oameni care s-au stabilit aici ulterior, lucrează și au firme, și aici vor sta și cînd se pensionează. Și mai sunt oameni care își cumpără proprietăți, mai ales în zona litorală, dar și în alte parți, și se retrag aici. Și din cauză că aici costurile sunt foarte mici. O menajeră sau un sofer te costa sub 100 de dolari pe lună.

Există și dezavantaje, sigur, nu este un paradis. În special criminalitatea. Prosperitatea din Kenya A atrage hoții ca rahatul, muștele. Toate casele au sîrmă ghimpată și electrificată, și gardieni. Oamenii se uită în mod curent să nu fie filați sau te poți trezi cu surprize. Pe mine șoferii mă tot corectează, să nu-mi țin mâna cu ceasul și verigheta pe geam (dacă țin la mâna mea) sau laptop-ul în poală cu geamul deschis… În concluzie, Kenya A este este un loc fain: pitoresc, civilizat, modern unde homo civilis se poate simți în mediul lui.

Kenya B este ruda debilă, handicapată, pe care o ții în debaraua din spate „să nu te facă de rușine”. Îi arunci un codru de pâine din când în când. De haine nu are nevoie, poate sta în pijamaua ruptă, că nu se duce nicăieri. Vizite nu prea primește și dacă e musai, așa, mai greu… pe scurt. Eu m-am dus să o vizitez.

În Kenya, Kenya B se află în special în ținuturile din nord, de la granița cu Sudanul de Sud, Etiopia și Somalia. Populate de triburi războince, de pastoraliști nomazi și semi-nomazi, care se războiesc și se jefuiesc unii pe alții din timpuri imemoriabile. Au nume sonore care îți lovesc cerul gurii și simțurile: Pokot, Turkana, Samburu… Am avut dificultăți să ajung acolo oficial, dar până la urmă o invitație a unui ONG local mi-a oferit șansa de a vizita ținutul Turkana și de a de a vorbi cu oamenii de acolo, cu liderii locali, cu guvernatorul și alții.

Cînd te apropii cu avionul de Turkana, ai impresia ca ceva este în neregulă, că treci printr-un tunel al timpului și spațiului. Din Kenya A, civilizată și verde, treci brusc într-un teren deșertic, sahelian. Capitala, Lodwar, nu are un aeroport propriu-zis… aterizezi pe o pistă lângă care este un umbrar și un container… iar centrul orașului este o colecție de magazine mici, nenorocite, pe strazile nisipoase prăfoase, câteva camp-uri (alternativa la hoteluri aici) și câteva clădiri guvernamentale.

Aeroportul din Lodwar

În cîteva minute ieși din „oraș” și intri într-o întindere nesfîrșită de nisip din care răsar pomi timizi și tufișuri schiloade prin care camile sau capre găsesc cîte o frunză… Rareori, terenul este mai generos și după rarele ploi apare o iarba suculentă. Aici, natura nu lasă oamenii, tribul Turkana, să trăiască decît din produsele animalelor lor și din ce pot culege din natură. Și asta implică o viață nomadă, pastoralismul. Mai recent, o parte din populație s-a sedentarizat și trăiește în sate precare cu o parte din vite, în timp de bărbații pleacă cu majoritatea animalelor.

 Peisaj din Turkana

 Cei din Turkana avea inițial sistemele ei de supraviețuire. Când dădea foametea, cei cu mai multe vite îi ajutau pe cei mai loviți de soartă; cînd cei din tribul Pokot sau Samburu veneau în raiduri, se ajutau între ei să se apere și să contratace și să fure și ei vite la rândul lor. Timpurile au trecut și au venit ONG-urile și instituțiile de dezvoltare și le-au spus că cheltuie sub un dolar pe zi și de fapt ei sunt săraci, ceea ce ei nu știau. Până atunci aveau carne și lapte și tuberculi și alte plante și dacă aveau nevoie de ceva, vindeau o cămilă sau o vacă, două și-și cumpărau ce aveau nevoie. Dar, mă rog, dacă voi vreți neaparat să ne dați de mâncare pe de-a moaca, de ce nu…

Ca să nu mai spunem că nu prea poți să modernizezi o societate pastoralistă. Unde să construiești școli, unde să le faci sisteme de aducțiune de apă, spitale etc… Așa că, ce-ar fi să vă mai așezați și voi pe undeva ca să putem să vă dăm…

Femei Turkana în Lodwar

Sat Turkana

 Această inițiativă generoasă în esența ei, sigur că făcut ca, pe de o parte, nivelul de viață și alți indicatori de dezvoltare să crească. Are însă și consecințe rele. Sistemul tradițional de într-ajutorare a dispărut și Turkana sedentarizați au devenit dependenți de ajutoare, aid dependent, niște refugiați la ei acasă. Acum atitudinea lor, altădată independentă și mîndră este că mzungu¹ trebuie să le dea. Firme, ONG-uri, proiecte de dezvoltare etc…”Ce ne dati? De ce nu ne dați? De ce sunteți aici, dacă nu ne dați? ”

Sedentarismul a mai dus la un efect nociv… Acum sunt ușor de găsit și devin ușor victimele bandiților hoți de vite. Însăși această îndeletnicire tradițională s-a modificat și s-a comercializat. Acum nu mai vorbim de câțiva tineri care trebuie să-și dovedească bărbăția și se aleg eventual cu o împunsătură de lance sau de săgeată într-un raid. Acum e o afacere. Întreprinzători cu relații politice sus-puse înarmează cu Kalashnikov-uri bande de tineri Pokot care fac raiduri ucigașe asupra satelor sedentare. Vitele furate se regăsesc ca fripturi în restaurantele din Kenya A. Raidurile acestea sunt neiertătoare. Tinerii Pokot fac pregătire militară de când sunt copii și sunt rapizi, instruiți și disciplinați, iar atunci cînd sunt urmăriți se întorc și ambuscadele lor sunt ucigașe. De curînd au ucis cam 20 de polițiști rezerviști care îi urmăreau²… De atunci nu prea se mai înghesuie nimeni să-i urmărească. Iar mașinile nu mai circulă după căderea nopții.

Cum nici Turkana nu sunt ușă de biserică, fac și ei raiduri punitive și se mai întorc cu câteva capete de Pokot ca trofee, dar asta nu este un deterent se pare. Forțele de ordine sunt numai niște rezerviști prost echipați și antrenați și din care majoritatea sunt acum angajați ca gardieni de firme private.

Cum legea firii face ca lucruile să se echilibreze, acest ținut arid, unde camile și oameni au o existență precară, este binecuvîntat în alt fel. Munții care înconjoară³ Turkana, care opresc ploile și o fac să fie un deșert, le-au favorizat însă o geologie care include rezerve importante de cele mai prețioase elemente: APA (în acvifere importante) și în special PETROL. Amîndouă resursele au fost descoperite doar de curînd, dar explorarea deja dă naștere la speranțe dar și la conflicte incipiente…

 Bătrână înțeleaptă

Turkana nu înțeleg… O femeie batrînă, o MAMA cu privirea aproape pierdută îmi spune…”Nu înțeleg cum se poate ca vecinii noștrii (tabăra și sonda de explorare) care au atâția soldați cu arme, să nu sară în ajutorul nostru cînd vin Pokot… Cum de nu se opresc mașinile lor să ne ducă la spital când un copil este mușcat de șarpe…” Iar responsabilii firmei, jenați, nu reușesc să le explice constrângerile legale sau ale firmelor de asigurări… E și greu… Aceștia au rămas blocați cînd s-au trezit odată cu Turkana la sonda de explorare, veniți cu canistre pe măgari și camile. Auziseră că există un „production sharing agreement” între Kenya și Firmă și veniseră și ei să-și ia partea…

Stau de vorbă cu oamenii din sat… Fiecare are o pătură, un scăunel/pernă și un toiag. Rareori să vezi un Turkana fără aceste trei obiecte care îl definesc. Uneori mai poartă un cuțit – brățară tradițional, ararit la încheietură. Mi-am luat și eu unul ca amintire. Sunt copleșit de ce li se întâmplă acestor oameni. Cultura lor tradițională intră într-un conflict inegal în fața tăvălugului dezvoltării… Cum să le explici acestor oameni că țara lor are nevoie de venituri de pe urma petrolului? Că resursa geologică aparține Statului – „Adică a oamenilor din Nairobi? Dar aici nu este pământul lor, este al nostru!”

Responsabilii firmei petroliere sunt și ei încurcați… Ei respectă toate legile, fac studii de impact social și de mediu, inclusiv aplică proceduri de participare publică la luarea deciziilor, fac investiții sociale – școli, drumuri și dispensare – angajează sute de oameni să nu facă nimic, dar să injecteze niște capital în zonă… Și cu toate astea, norme stabilite pentru UE, asumate voluntar de firmă, par să nu răspundă realităților de aici… Iar firma pare să fie handicapată să comunice coerent cu populația… Ca să nu mai vorbim de greșelile care le-au făcut inițial. S-au angajat în dialog cu niște elite locale în loc să vorbească direct cu oamenii…

Nu este vorba numai de bani aici. Puțini sunt cei ce realizează că cea mai mare nenorocire pentru Turkana acum ar fi să-i torni un miliard de dolari în cap. Raidurile ar deveni războaie, politicienii care acum se pregătesc să fie corupți chiar vor deveni, iar oamenii ar lua armele să-și apere drepturile așa cum le interpretează ei!! O nouă deltă a Nigerului în deșertul Turkana… Provocarea de a preveni faimosul „blestem al resurselor” este extraordinară… dar pentru că blestemele nu vin niciodată singure …

…o mulțime de binevoitori sar pe Turkana să-i ia apărarea. Mă întâlnesc cu mai mulți activiști ONG din New York și din Washington DC, din Rotterdam și de aiurea, care se întrec în a apăra drepturile Turkana, a le explica situația, alții au venit să „manage the conflict” care încă nu a apărut… Se înțeleg de minune cu ONG-urile locale care „reprezintă interesele comunităților”. Unele sunt adevărate, se vede dedicația, modestia și hotărârea lor. Alții, cunosc argoul din branșa asta, se întrețin mult cu organizațiile finanțatoare… Se joacă o parodie, cu discursuri post-moderniste ridicole, în care firma petrolieră este o țintă mare, imobilă care invită proiectile… Ipocrizia celor care vin „să prevină conflicte și să apere drepturi”, în timp ce au un discurs inflamatoriu și lansează minciuni evidente, este grețoasă și mai mare decît a „exploatatorilor”. Cel puțin aștia spun direct ca trebuie să facă profit. Mai rămîne să aud cum că vomită vacile de la noroiul de foraj ca să mă regăsesc pe plaiurile natale… Acești do-good-ers repezintă încă o variabilă într-o ecuație deja complexă…

Mă refugiez o zi într-o excursie să văd lacul Turkana. Închiriez o mașină și, la sfatul colegului meu, iau un 4×4 și bine fac, pentru că o bună parte din drum este practic off-road prin nisip și dune, prin păduri de palmieri și printre cămile. Totul autentic… însă pare scos dintr-un film O mie și Una de Nopți… Apoi, terenul desertic devine o plajă… A lacului Turkana, cel mai mare lac într-o zonă deșertică… tot locul este pitoresc, autentic. Camp-ul unde ajung să manânc este decent, se integrează naturii… Te-ai aștepta să fie mai multi turiști… doar un cuplu de back-packeri germani și cu mine… Adevărat că este dificil, foarte dificil să ajungi aici, iar concurența din Kenya A este formidabilă…

După o săptămână petrecută în Turkana mă întorc la Nairobi, în apartamentul meu confortabil, dar nu pot să uit fețele oamenilor, nedumerirea lor, uneori durerea lor. Filozofia situației mă provoacă, mă stimulează… mă ține treaz.

______________________________________________________________

¹ În Kiswahili este un termen peiorativ pentru albi.

² Buletin de securitate: TURKANA: 01 NOV, BANDITS AMBUSH POLICE OFFICERS IN KAPEDO – MANY FEARED DEAD – Over 20 police officers and three civilians are feared dead following an attack by suspected Pokot bandits in Turkana East on Fri 31 Oct or early Sat 01 Nov. The incident happened in an area suffering from a spate of recent violent incidents near Kapedo, on the border of Baringo County and Turkana County. The officers and three employees of Toyota Kenya were heading to Kapedo when (it is believed) bandits ambushed them at Kasarani along the Kapedo – Lokori road in Turkana East.

³ Turkana este cuprinsă în ceea ce geologic se numește Marele Rift African, o zonă de expansiune a scoarței terestre. De-a lungul Marelui Rift sunt toate lacurile mari africane, iar mai recent, în sedimentele acumulate aici, au fost descoperite importante zăcăminte de hidrocarburi.

Citiţi şi

Oamenii vor să fie fericiţi, dar…

Eseu despre trezire

Cealaltă Românie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.