Tema pe care o propun astăzi o gândeam zilele trecute și urma să pornească de la premisa că, de cele mai multe ori, femeile înțeleg că nivelul maximum de intimitate din interiorul unui cuplu este atins în momentul în care unul dintre parteneri este martor al tributului celuilalt față de natura umană, în acel loc în care și împărații merg singuri. Am ezitat, pentru că mi se părea un abuz stilistic, un gest lipsit de eleganță, pornind de la o afirmație ce ar putea fi interpretată ca o incursiune nepermisă în lumea secretelor femeilor, care, aflate, de exmplu, într-un spațiu public, aleg să ascundă o normalitate fiziologică, mergând, știți voi unde, însoțite de o altă femeie, sub pretextul pudrării năsucului, aranjării ținutei sau refacerii machiajului.
Așadar, agățându-mă de acest exemplu cvasiuniversal, urma să-l interpretez, alături de altele din registrul ”ca-ntre fete” drept semne ale falsei intimități de cuplu, al unei relații ipocrite, mincinoase, clădită pe impostură, nesiguranță, suma acestora ducând aproape invariabil la răcirea relațiilor de cuplu, dacă acestea vor fi fost vreodată cu adevărat fierbinți. Și nu mă refer aici la fierbințeala trupurilor, ci la acea fierbințelea a inimii, care îți încălzește întreaga ființă și nu se confundă cu descărcărea din momentele în care trupurile sunt încolăcite, iar unghiile partenerei lasă dâre adânci pe spate. Dar, iată că întâmplarea face în așa fel încât o dârză reprezentană a sexului frumos își asumă în detaliu ipoteza de lucru cu subiect, predicat, atribut și complement, dar nu numai atât, face și demonstrația, ceea ce îmi lasă mai mult spațiu pentru concluzie.
Așadar, dragi femei care visați la o împlinită relație de cuplu, vă anunț, că noi, bărbații ăștia atât de huliți, care nu prea ne aruncăm cu una cu două în angajamente solemne, cu semnături pe la starea civilă, considerăm a fi nesatisfăcătoare viața de cuplu în doi și considerăm că cifra magică este trei! Da, aceasta este cifra care ne satisface, iar dacă v-au trecut prin cap gânduri demne de Alex Velea, atunci să vă rușinați și să lăsați piatra din mână. Explic. În relația dintre doi parteneri, chiar dacă există cele mai bune intenții, dacă aceasta se rezumă doar la universul celor doi, nu e bine. ”Lumea noastră” în care ne împărtășim amorul și împărțim facturile nu e idealul, dimpotrivă! De ce trebuie un treilea element în relație?! Pentru că funcționăm întocmai ca un GPS, avem nevoie de un al treilea element în ecuație pentru a ne da seama cu exactitate unde ne aflăm, altfel, distanța dintre noi nu va putea da acel punct fix de care să ne sprijinim în viață, ci va descrie în permanență doar un cerc, cu toate viciile inerente. Acest al treilea membru al relației, poate și se recomndă să ia diverse forme, cu excepția formei de amant și a celor asimilitate acestuia. Astfel, un al treilea membru al relației, care aduce și mai multă satisfacție, împlinire și fericire într-un cuplu este copilul (sau copiii). Să nu-mi spuneți, dragilor, că nu simțiți acest lucru! Copilul, al treilea membru care se adaugă cuplului, ne face să simțim că relația este împlinită, că trece de la nivelul de stabilitate ”pe catalige”, la cel dat de un scăunel cu trei picioare. Este pur și simplu un alt nivel de intimitate!!!
Apoi, pe noi bărbații, nu ne deranjează, dimpotrivă recomandăm să aveți relații de intimitate, chiar mai profunde decât aveți cu noi, cu alt bărbat, dar nu cu o femeie! Ideal ar fi ca acea relație de intimitate să fi început chiar înainte de a ne cunoaște pe noi și să continue tot restul vieții, cu nuanțarea că acel bărbat trebuie să fie un un duhovnic experimentat, în care să aveți încredere totală și căruia îi puteți spune absolut orice, chiar și lucrurile pe care nu ni le puteți spune nouă, pentru că suntem încăpățânați, îndărătnici și uneori insensibili. Vă va da sfaturi prețioase, mult mai bune decât v-ar putea da vreodată cea mai bună prietenă! Apoi, după ce v-ați descărcat sufletul la spovedanie, veți veni iarăși la noi, cu sufletul ușor, curat, plin de veselie, speranță, cu mai multă compasiune, răbdare și înțelegere față de noi, bărbații, și cu credința că va fi bine și că Dumnezeu nu ne lasă. Să știți că, în ciuda tuturor defecțiunilor noastre de masculi, apreciem asta și cel mai mult ne topește un suflet blând și curat. Nu ajută cu nimic o curățenie lună în casă, nu ne încălzește prea tare nici o igienă și machiaj impecabil (făcute așa, pe ascuns, ca un mare miracol sau taină femeiască), dacă sufletul vă este încărcat, murdar, plin de gânduri negre, depresii, tristeți, amăgiri și dezamăgiri.
Luați aminte, așadar, la vorbele unui bărbat prin nimic excepțional și nu vă lăsați vrăjite de glasul sirenelor care propovăduiesc a fi un moment de maximă intimitate în cuplu ”sublima” clipă când asistăm la zgomotele flatulenței partenerului sau, vai Doamne, ne surprindem șezând ”pe tron”. De-a lungul vieții, am avut, probabil, cu toții, părinți sau bunici bolnavi ori pe patul de moarte, în saloanele de reanimare, îngrijiți de asistente atente, care, prin natura meseriei, au asistat la flatulențele pacienților, goliri fiziologice involuntare sau asistate, din cauza neputinței. Oare asta să fie cea mai mare taină a intimității unui cuplu? Un model de relație asistentă-pacient?! Oare asta poate da acea trăinicie de nezdruncinat unei relații?!
Să nu mi-o luați în nume de rău, dar nu pot fi adeptul intimității de ”privată”. Tabloul refluxurilor naturale nu m-a mișcat niciodată. Mă mișcă însă acele tablouri supra-naturale, în care niște oameni în carne și oase transcend natura pământească. În mintea mea, doi părinți îngenunchiați în fața unei icoane, care se roagă împreună pentru familia lor și cei dragi, este o imagine neprețuită a intimității unui cuplu. Iar dacă rugăciunea familiei o încheie un pici care spune ”Îngerașul” nu mai am nimic de spus… E perfecțiunea!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
