O zi istorică!
Diaspora, dornică să schimbe lucrurile, a ieşit masiv la vot.
Am simţit un fel de fir care ne lega pe toţi, indiferent de ţara unde locuim.
Am simţit că s-a întâmplat ceea ce visam de multă vreme: unirea tuturor celor din afara graniţelor!
Ne-au unit sutele de km parcurşi pentru a vota (având în vedere că centrele au fost puţine şi dezorganizate), ne-au unit orele de aşteptare în faţa ambasadelor, ne-a unit credinţa că suntem importanţi, că votul nostru contează.
Ne-a unit speranţa de a ne reîntoarce într-o ţară care trăieşte şi fără Western Union.
Ne-a unit dorul!
Cred că acum cineva, acolo, sus, a înţeles că nu putem fi cumpăraţi cu o traistă cu mâncare, a înţeles că s-a cam terminat cu epoca baronilor.
Că suntem atenţi la tot ce se-ntâmplă-n ţară, că, indiferent în ce colţ de lume am fi suntem informaţi!
Cred că acum cineva, acolo sus, a înţeles că suntem o forţă, că ne pasă şi că avem nervi de fier pentru a sta la cozi de vot ore-n şir.
Ne-a învăţat străinătatea s-avem nervi de fier!
Ne-au întărit durerile.
Şi poate ştim mai bine ce vrem, ce-nseamnă o ţară democratică, ce condiţii de trai am dori pentru ţara noastră!
Cred că cineva, acolo, sus, ştia deja că suntem o forţă.
De asta ni s-au pus beţe-n roate!
Dar ştiţi ce e frumos?
Că poate acum am aflat şi noi că suntem uniţi!
Indiferent de ţara în care muncim, suntem uniţi întru România!
Şi asta e mai presus de jocurile politice murdare!
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
