O dimineaţă cu viscol năpraznic. Atât de năprazic, de zici că nu ai mai văzut aşa ceva din ’56, deşi tu eşti născut în ’79.
Soţia are nevoie de trimitere de la medicul de familie.
– Unde e cabinetul?
– Nu ştiu, o cheamă Creţu, cam aşa ceva. E pe lângă Billa.
– Păi, zic, pe lângă Billa e tot Drumul Taberei.
– Billa, n-auzi?, e la o străduţă, două. Te descurci. Întrebi.
– Numărul ei de telefon îl ai?
– N-am. N-am fost la ea de 7 ani.
Încep să mă descurc. Ajung prin nămeţi în 20 de minute la staţia de tramvai aflată la 3 minute de casă. Merg două staţii, cobor la Billa. Iadul alb de la televizor s-a pogorât în parcare la Billa. E totuşi mai accesibilă decât trotuarele şi străzile blocate de maşini.
Continui să mă descurc. Intru în nămeţii din parcare până la genunchi. Nu văd parcarea, nu văd Billa. Ştiu că sunt acolo. Înaintez. Încerc să ridic capul, dar sunt izbit de milioane de ace de gheaţă. Bagă, bă, capul la cutie!
După doi-trei paşi aud ceva. Strâng genele la limită, ridic capul, privesc scurt. E o femeie în vârstă, într-o geacă de fâş. E foarte aproape. Sunt epuizat şi enervat. Vreau să se termine odată cu căutatul doctoriţei Creţu! Descurtă-te şi întreabă!
– Ştiţi un cabinet medical în zonă? – urlu şi vorbele se întorc înapoi cu gheaţă.
– Da! De ce? E, asta-i bună! Ştiu că unii pensionari sunt fierţi să vorbească despre orice, cu oricine, în orice condiţii.
– Am nevoie de o trimitere – o cotesc eu.
– Dar pentru ce? Na, apucă-te acum şi povesteşte tot cu rubeola…
– Soţia a făcut rubeolă, trebuie să stea acasă. Are nevoie de…
– Şi pe cine căutaţi la cabinet? Asta-i şi mai bună! Dar ce face femeia asta, îşi bate joc de mine? Îmi vine să o frec cu zăpadă din nămeţii de la Billa. Mă calmez.
– Pe o doamnă doctor, Creţu o cheamă! – urlu iar, poate se sperie.
– Mariana Creţ sunt. Veniţi după ora 14,00. Am ceva de rezolvat.
Autor: Florin Marin
Regulamentul concursului, aici. Dacă v-a plăcut acest articol, votați-l, în intervalul prevăzut de regulament, aici.
Citiţi şi
Nostalgia. Ce ne mai leagă când nimic nu ne mai leagă?
Ne-am privit în ochi, cu respirația oprită…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
