„Zbor lin!”, spun şi trîntesc în urma ei uşa taxiului care se depărtează în viteză. Gata, pînă mîine seară sînt libeeer, Moni poate să vină! Mănînc ceva în fugă, urmează o noapte lungă şi, oricum, Viagra nu se ia pe burta goală. Dau un telefon de control, au fost ceva probleme cu biletele, dar s-au rezolvat, totul e în regulă, a trecut check-in-ul, trimit sms-ul la Moni, decorez puţin prin cameră şi cobor să o aştept.
Şi vine.
Deschid uşor portiera taxiului, mă bucur de ce văd, mereu am admirat conturul impetuoaselor ei picioare şi urcăm pe rînd în bloc; vecini-s curioşi şi invidioşi.
Sar pe ea încă din uşă, profit că de data asta multele dedesubturi le-a lăsat acasă şi mă opresc cu greu; calm şi raţiune, e timp grămadă! Răsfăţuri, şampanie, mîngîieri, caviar, excitaţii, brînză cu mucegai. Urmează partea a doua, în iatac. Lumînările sînt roşii şi mirositoare. Mut telefonul din pat pe noptieră. Oooo!, am avut două apeluri. Ambele, de la ea: sigur o fi vrut să-mi spună că a urcat şi că Boeingul e d-ăla mare şi că merge teveul. E şi un sms. Ceeee?! „Vezi că vin înapoi. Au făcut ăştia un fel de grevă!” Sar din pat, îngroş grosolan din obraz şi o expediez pe Moni pe jumătate dezbrăcată; cred că-mi iau adio! Verific baia, sufrageria şi mai ales dormitorul. Fire de păr, parfumuri străine, e jale! La a doua tură îi găsesc ciorapii, slavă cerului!
Apare şi ea.
Greu, monosilabic şi transpirat subit, am dres-o cu catsuit-ul de sub pernă, de care am şi uitat. L-am sacrificat pe altarul familiei. Pastila albastră şi-a făcut efectul. Aşa ai apărut tu, singurul meu copil: La mulţi ani, Mişulică!
autor: Profesorul Baltazar
Regulamentul concursului, aici. Dacă v-a plăcut acest articol, votați-l, în intervalul prevăzut de regulament, aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
