Sorin Şelaru, copilul din clasa a VI-a, tot îmi cerea o carte frumoasă precum Micul Prinţ, carte pe care i-o dădusem anul trecut. După ce am citit „Închide ochii! Povestea seminţei”, scrisă de Radu D. Popa, imediat m-am gândit la el, astfel că i-am dus-o la şcoală. El a terminat orele la 17, iar la 18.30 deja îmi scria pe facebook:
-Bună seara, doamna, mulţumesc pentru carte! E genială! O, şi mă întreb cum ar fi dacă sămânţa s-ar fi întâlnit cu Micul prinţ?
Uimită că deja îmi scrie despre ea, îi spun:
-Citeşte toată cartea, Sorin!
-Păi am citit-o pe toată.
-Şi ce ai înţeles din ea?
-Mai multe lucruri. Cum ar fi că ce e bine pentru mine ar putea fi rău pentru altul şi invers. Că, dacă am lăsa fricile să ne stăpânească, ar însemna să nu mai ieşim în lume. Am înţeles că nimeni nu e mort atât timp cât îl păstrezi în suflet şi că nu neapărat ce e urât e rău sau ce e frumos e bun.
opera lui Sorin
Am înţeles că vezi mai bine cu ochii închişi, că trebuie să închidem uneori ochii, pentru că ochii sunt orbi şi putem pătrunde adevărul doar cu sufletul nostru, la fel cum a zis şi Micul Prinţ.
O, doamna, şi chiar de eşti mic şi neînsemnat, chiar de nu înţelegi prea multe despre ce se petrece în jurul tău, nu trebuie sa te dai bătut, căci trebuie să afli de unde vii, cine eşti, unde te duci și cine vei fi.
Şi nu vă faceţi griji pentru carte, e în siguranţă, în raft, pusă drept şi fără îndoituri sau pete. O s-o aduc luni exact cum am primit-o.
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.