După dragoste, sexul vine al doilea în topul lucrurilor despre care se scriu cele mai multe tâmpenii. Vulgaritatea, exagerările, sordidul sau, dimpotrivă, banalitatea, bigotismul, ipocrizia sunt cu toatele “pe subiect”, adesea extremele neexcluzându-se din discurs. Este singurul moment în care sexul se descoperă drept o realitate democratică – anume atunci când emitem păreri despre el. Aceasta este, de altfel, una dintre observaţiile lui Alain de Botton din “Cum să ne gândim mai mult la sex”, carte apărută la Editura Vellant. “În ciuda eforturilor noastre susţinute de a-l scoate de sub incidenţa extravaganţei, sexul nu va fi niciodată nici simplu, nici plăcut în felurile pe care ni le-am dori. În esenţa lui, sexul nu este democratic şi nici amabil (…).”
Cred că, până acum, n-am citit nicio carte de literatură motivaţională până la capăt. Nici măcar până la jumătate. Mai găseam rătăcite prin bibliotecă astfel de volume dar imediat le făceam, mai departe, cadou. Am socotit ridicolă dorinţa acestui tip de scriitori de a-i învăţa pe alţi oameni pe care nu-i cunosc cum să-şi organizeze mai bine viaţa în general sau anumite aspecte ale ei. Iar vanitatea m-a otrăvit cum că puţine lucruri sunt mai triste decât căutarea de programe de funcţionare pe la alţii sau prin cărţi. Idiosincrazie pe care, de la o vârstă încolo, am început să mi-o asum ca atare.
Teoretic, “Cum să ne gândim mai mult la sex” de Alain de Botton aparţine literaturii motivaţionale. Practic, ea este agreabilă şi, mai mult, pertinentă tocmai din lipsa sfaturilor. În librării, cartea se află în zona de promovare, rafturile pe care le ignori doar dacă hipsterul din tine vrea să se ţină departe de lecturile “mainstream”. Şi este de aşteptat să se vândă bine: o ajută titlul, faima autorului şi formatul de buzunar care promite o lectură rapidă.
Volumaşul este parte a unui proiect mai amplu. Cu aproximativ cinci-şase ani în urmă, Alain de Botton înfiinţa la Londra The School of Life, un program educaţional axat nu pe acumularea de cunoştinţe, ci ideea de “a trăi bine”. Cărticelele grupate într-o aşa-numită “toolkit for life” (“trusă de scule pentru viaţă”), semnate de mai mulţi autori, sunt o consecinţă a acestui proiect. Din această colecţie au mai apărut în româneşte, tot la Vellant, “Cum să nu-ţi pierzi minţile” de Philippa Perry şi “Cum să schimbi lumea” de Jean-Paul Flintoff.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.