Cine-i de vină pentru singurătatea femeilor?

Your tuppence

1. 
   Lili / 29 December 2015 11:58

   O sa spun doar atat: comentariile m-au facut sa uit ce am citit in articol. A trebuit sa-l recitesc…

   

   

   Reply ↓
2. 
   Cristi R. / 14 December 2015 20:50

   https://www.catchy.ro/in-eterna-asteptare-a-barbatului-perfect/84831

   

   

   Reply ↓
3. 
   valy sarmanul / 4 August 2015 2:06

   Stimata doamna, va felicit pentru norocul dvs in casnicie dar aveti grija ca sotul sa nu oboseasca ,,E bun cu mine, e blând, bate cuie, taie lemne, se îngrijește de cele trebuincioase casei, așa, ca să mă fălesc doar oleacă. Să nu mă întrebați cât costă o pâine, pentru că nu am habar. Levitez mai degrabă printre cărți decât prin magazine. Se descurcă cu toate și nu se plânge. Mă trezesc cu aroma cafelei aburinde” s-ar putea sa aiba si el nevoie sa se trezeasca cu aroma cafelei aburinde.

   

   

   Reply ↓
4. 
   lunlilith / 21 December 2014 11:07

   Bunica-mea, Dumnezeu sa o ierte, a avut o casnicie de 71 de ani cu bunicul. Ea s-a stins prima. Inainte de a pleca, fiind in spital, stateam langa ea mangaindu-i mainile deformate de batranete, munca si boala si parul acela minunat, dungat cu o suvita neagra. Avea multe momente in care pleca in cealata lume si capata in acele clipe o seninatate, o lumina, dumnezeiesti. In perioadele in care se intorcea printre vii fruntea ei se innoura si o auzem intreband ”i-ai dat lu’ tac-tu mare sa manance?!….a sunat Crisitinel (sora-mea)…”. Cumva, am simtit in acele clipe ca a venit vremea si ca bunicul trebuie sa ajunga langa ea. Ea nu a cerut asta, stia ca el este acasa, cu ea, femeia lui. Pentru ca apropierea mortii sterge definitiv barierele timpului si spatiului dintre sufletele unite pe vecie si pentru ca niciodata, nici cand el a fost 3 ani plecat in razboi, ea nu s-a simtit fara el, singura, uitata si abandonata. I l-am adus pe bunicul. El, 91 de ani, aproape orb, sprijinit intr-un baston, a intrat in salonul de ATI, demn si emotionat. S-a asezat pe un scaun langa patul ei si a intins o mana frumoasa, batrana si atata de plina de iubire, ca si cum intreaga lui poveste de viata si iubire pentru femeia din pat, era scrisa in acea palma si in acele degete. Mana aceea s-a asezat pe fruntea bunicii si a mangaiat prelung, definitiv fruntea usor incruntata ” Ce faci tu, Fanico…?! Te mai doare capul…?!”…Fata bunicii s-a luminat ca un soare, ca o feerie…” Nu, Ioane….nu ma mai doare nimic acum…”. In acea clipa, m-am simtit coplesita de intreaga iubirea din univers, de o fericire si o sacralitate fara margini. Am iesit in tacere din salon, am iesit smerita, mica si inaltata pana la Dumnezeu de revelatia IUBIRII. In acea clipa am inteles ca IUBIREA nu inseamna decat…IUBIRE….prin orice gest, prin orice vorba, prin orice mana intinsa care mangaie o frunte innorata de viata sau inseninata de fericire, prin simpla prezenta, prin tacerea atat de plina de sensuri pe care nicio vorba nu le va putea talmaci vreodata. In acea clipa si in acea zi, doi oameni care s-au iubit in toate felurile posibile si mai ales imposibile, s-au separat fizic dar au ramas impreuna dincolo de spatiu, timp, vorbe sau trup, timp de 71 de ani terestri si dincolo vesnicie, m-au invatat ce este IUBIREA. Oamenii se indragostesc, se casatoresc, se despart, au copii, au vieti comune sau separate, se iubes si se urasc, se mint si se ranesc reciproc, fac de toate, tot ce poate face un om intr-o viata. Si o fac impreuna sau singuri. Singurul lucru care face diferenta este si va ramane IUBIREA. Ea este cea care te face sa fii OM, ea este acea ”nunta in ceruri” pe care niciun om nu o poate desface pentru ca este legata de Dumnezeu. Singuratatea este o stare mentala. Iubirea este cea care sterge si desfiinteaza orice forma de singuratate si insingurare. Iar asta nu are legatura cu nimic din ceea ce omul poate concepe fizic, material, calculat, socotit si cantarit cu masura mintii.Nu are legatura cu spatiul sau timpul, cu trupul si nevoile lui, cu lumea si legile ei, cu a fi impreuna sau a fi separat, cu mine sau cu tine.

   5

   

   Reply ↓
5. 
   Moraru COsmin / 20 December 2014 20:40

   …multinationala nemiloasa ?!?

   Voi ati vrut egalitate cu barbatii!

   Sau voiati doar partea roz a egalitatii … ? Ceva gen ,,egalitate, dar numai pt caini nu si pt catei” ?!

   2

   

   Reply ↓
6. 
   Jurnalul unei mame / 19 August 2014 15:19

   O viata de om este o bogata experienta! Ca sotie si ca mama, admir cuplurile care, intr-un moment de cumpana, aleg sa-si salveze casnicia. Admir femeile care lupta sa reinvie pasiunea si admir barbatii care lupta sa recastige pretuirea partenerei de viata.

   4

   

   Reply ↓
7. 
   Calin / 19 August 2014 14:18

   Eu stiu doua lucruri importante:
   1. Pentru o cearta este nevoie de doi. Adica nu putem spune ca este numai vina femeilor singure, sau a barbatilor acestora, ci este una comuna. N-au gasit modul de convietuire.
   2. Fericirea vine din interior. Adica vine din noi insine, nu din ceea ce avem, nu neaparat de la omul de laga noi.
   Cei care sunt nefericiti nu realizeaza ca vine din interior si oricat s-ar plange de factorii externi, ei insisi sunt cauza.

   4

   

   Reply ↓
8. 
   Mihai / 8 August 2014 14:26

   E greu sa nu remarci rautatea care razbate din majoritatea comentariilor. Si pentru ce? pentru exprimarea unui punct de vedere? Pe care nu e nimeni obligat sa-l ia de bun?
   Este o realitate ca sunt multe femei singure care isi doresc cu disperare o relatie. Sunt zeci care isi plang singuratatea in spatiul public, in articole, pe paginile personale si sunt alte sute, poate mii care striga in tacere fara sa fie auzite de cineva.
   Iar cele care se simt bine singure, bravo lor, poate articolul nu este pentru ele. Micile rautati ascund cel mai des frustrari nascute din suferinte majore.
   Nu exista relatie sau casatorie perfecta si nu cred ca cineva reclama ca a gasit perfectiunea. Iar atitudinea de “sunt fericita singura” este colacul de salvare atunci cand ai intalnit multe dezamagiri. Si da, esti puternica singura, dar singuratatea este dovedita stiintific ca aducatoare de nefericire. E mai bine in doi decat singura, dar cand ramane doar varianta de “single” gasesti resortul de a-ti face cumva viata frumoasa. Dar faptul ca ai gasit varianta castigatoare pentru tine, nu inseamna ca ea este varianta castigatoare si pentru alte femei.
   E confundata inteligenta cu educatia si compromisul cu toleranta. Fireste ca nu trebuie sa stai intr-o casatorie cu un mitocan doar pentru a nu fi singura dar nu cred ca articolul face referire la acest compromis. Orice relatie implica un soi de compromis, unul rezonabil si de bun simt, unul din care niciunul din parteneri sa nu fie prejudiciat. O relatie e locul unde te intalnesti la mijloc, unde esti tolerant si mai ales nu esti egoist. Iubire inseamna toleranta, acceptare si poate un soi de umilinta de ambele parti nu doar din partea femeii. “Eu nu fac compromisuri” tradeaza suferinta unei femei abuzate emotional care a iesit dintr-o relatie si a ajuns sa fie satula de barbati porci si prost crescuti. Si care poarta atatea resentimente incat nu mai e dispusa sa incerce inca o data de teama ca va intalni unul la fel de mitocan. Inteligenta e necesara intr-o relatie si nu are nimic de-a face cu scolile absolvite, bunicile noastre, unele din cele care au trait fericite pana la adanci batraneti maritate fiind nu aveau decat patru clase. Dar au avut inteligenta de a fi tolerante si intelegatoare acolo unde el a pretuit toleranta si intelegerea si nu a luat-o ca bun suprem transformandu-se intr-un mitocan betiv si opresiv. Femeia dar si barbatul au nevoie de inteligenta pentru a construi o relatie cu un scop comun care sa nu dauneze telului personal si care sa nu ingradeasca pe niciunul din cei doi.
   Si da un barbat care iubeste vrea sa ajute, sa fie de folos. Ca vine cu paine acasa sau doar deschide portiera masinii, asta tine de educatia primita, de disponibilitatea lui sau de nevoile femeii. Nu inseamna dependenta ci inseamna acceptarea dragostei. Iar ea foarte bine poate fi independenta financiar. Trebuie sa fi singura ca sa iti castigi banii tai? Ma indoiesc ca sugereaza asta articolul sau ca a fost scris pentru banii de paine. Nu stiam ca rasfatul e motiv de dat cu pietre. Probabil ca nu ati fost rasfatate de barbati ci doar abuzate. Rasfatul intr-o relatie nu e semn de slabiciune, nu inseamna ca femeia respectiva nu se descurca singura ci ca ea se lasa ocrotita, protejata de barbatul cu care are o relatie si ca il face si pe el sa se simta folositor. Reduceti-l
   doar la un mascul care ofera placeri la comanda si nu va intrebati de ce pleaca. Iar educatia din familie e importanta, o mama egoista va creste baieti viitori mitocani. Din aceea care v-au abuzat si v-au facut puternice.

   5

   

   Reply ↓
• 
  Adri / 9 August 2014 9:57

  judeci femeile singure? Si viata lor?
  Consider in continuare, un abuz din partea autoarei, comentariul legat de copiii crescuti de mamele singure…si din partea ta, acum, sa spui acest lucru.. de obicei, mitocanii nostri, cum ii numesti tu, sunt crescuti nu de mame singure si puternice, ci de familii in care doar Dumnezeu stie ce se intampla in spatele usii…sau nu dorim sa stim ce se intampla..sau auzim ce se intampla si doar ne amuzam de ce poate face vecinul cu vecina…sau de familii ce isi abandoneaza copiii la bunici sau cine stie pe unde…Nu femeile singure, cu povesti triste sau povesti pur si simplu consumate, sunt de vina pentru caracterul barbatului carpatin..din contra, o femeie singura si puternica are langa ea un copil caruia i se dedica in totalitate si se ocupa de toate valorile lui morale…nu generalizez…doar ma uit in jurul meu…
  Nu am nimic cu ‘perfectiunea’ casniciei autoarei, insa, motivatia ei de a si-o etala in felul in care a facut-o, e ca si cum s-a gandit sa vorbeasca despre copiii din Somalia, flamanzi si goi, facand comparatie cu viata ei indestulata, plina de mancare….doar ea spune: ‘ce am eu si nu au ele?’ .
  Lucrurile nu sunt niciodata cum par, si nici cum le povestim noi, pentru urechile noastre sau ale altora…ca suntem singuri sau intr-o relatie…toti avem povestile noastre..toti avem dezamagirile noastre, dramele noastre, adevarate sau inchipuite…
  Sau lumea se imparte in noi ce nu suntem in relatie si noi cei ce suntem singuri? Binele tau e valabil si pentru mine?
  Cred ca stiti cu totii ca ‘azi’ e doar o stare efemera..azi tu esti intr-o relatie si ea nu…maine poate e invers…nimeni nu poate garanta viitorul… de ce sa vorbiti despre lucruri pe care nu le stiti? Pe care nu le-ati trait?
  Si ai atatea stereotipuri: ‘E mai bine in doi decat singura’…’O relatie este locul unde te intalnesti la mijloc’..’in casnicie nu esti egoist’…’ Femeia dar si barbatul au nevoie de inteligenta pentru a construi o relatie cu un scop comun care sa nu dauneze telului personal si care sa nu ingradeasca pe niciunul din cei doi’… prea multe stereotipuri…
  Puteti accepta si alte pareri?..ca o relatie este locul prin care mergi privind in fata umar la umar? Ca niciodata nu exista un ‘mijloc’ al relatiei, ca uneori unul face ceva mai multi pasi, chiar si facand cafea dimineata…sau rupand o floare dintr-un gard….poate pentru ca o iubeste..sau poate pentru ca a inselat-o cu o zi inainte si se disculpa in felul asta..poate..fi …orice…
  Scrii ca o femeie singura ar spune ‘eu nu fac compromisuri’ …..sunt asa multe mesaje lemnoase in ce ai scris..o femeie singura face cu o mie mai multe compromisuri, chiar si pentru ca trebuie sa inghita aroganta unui astfel de discurs, ca al tau…despre binele casniciei ..si frustrarile ei..si abuzurile ei..si rautatea ei..
  Fiti realisti, casnicia romaneasca este in covalescenta..de fapt in coma profunda…nu avem mentalitatea si instruirea necesara pentru a avea relatii de calitate…intram in relatii egoisti, flamanzi sa luam cat mai mult, sa il transformam pe celalalt in altceva decat ce ne a fermecat la inceput, casnicia e o competitie continua pentru putere, o supapa pentru toate frustrarile si debuseele exteriorului, nerezolvat…pornim in casnicie de teama singuratatii, atrasi erotic si, inchizand usa dupa noi, ne apucam de calcat rufe si invartind sarmale in timp ce altul tine telecomanda in mana…sunt doar exemple..nu generalizez..
  Nu analizati singuratatea, prin comparatie…
  Oricat de mult te inconjuri cu oameni, nimeni nu te poate feri de singuratatea din tine…
  daca porniti intr-o relatie fiindu-va frica de singuratate, de uitarea celorlalti…deja porniti de la premise gresite

  

  

  Reply ↓
9. 
   Ana I / 8 August 2014 9:53

   Mai interesante sunt comenariile decat articolul. Am fost in ambele ipostaze si pot sa afirm, cum au mai sugerat si alte persoane, ca totul este o alegere. Si inca ceva, femeile casatorite au o singura optiune ( ca regula ), sotul, dar femeile necasatorite au sapte miliarde jumatate de posibilitati: trei miliarde jumate de barbati, patru miliarde de femei, sau sa fie singura, este doar o alegere si o asumare.

   3

   

   Reply ↓
• 
  nicu / 8 May 2015 17:11

  uau … ai descoperit apa calda!

  

  

  Reply ↓
10. 
    Cricri / 7 August 2014 15:23

    Raspunsul la intrebarea retorica a autoarei se afla tot in articol cred: spune dansa ca nu mai stie care-i pretul painii, barbatul trebaluieste si se face util prin casa etc. Sunt sigura ca doamnele pe care le admira si care probabil sunt si de succes in cariera si nu numai stiu exact care este pretul painii, si nu numai al painii…, si isi permit si sa isi cumpere. Unele poate stiu si sa trebaluiasca diverse prin casa. Foarte putini barbati din Ro s-au adaptat si au inteles cum trebuie acest fapt (si anume ca nu-i face inutili si nici mai putin barbati). Si nu, nu-s de parere ca femeile respective ar trebui sa se prefaca a fi supuse sau nestiutoare, ci ca barbatii trebuie sa se adapteze la sec XXI si la lumea libera si evoluata. Barbatii români nu mai stiu ce sa faca cu ei insisi cand se trezesc in preajma unei femei care se descurca perfect singura, (chiar daca sunt atrasi de femeia respectiva, chiar daca sunt intr-o relatie cu ea sau casatoriti). Stiu, am trecut si eu prin fazele astea (prin ambele faze adica, deci pot face o comparatie). Mi-amintesc cu induiosare aproape cum vedeam panica pe fetele pretendentilor cand spuneam cu ce ma ocup si care era statutul… de unde pana atunci curgea lapte si miere. 🙂

    

    

    Reply ↓
11. 
    Octavian / 7 August 2014 14:42

    Este atat responsabilitatea barbatului cat si a femeii de a-si cultiva relatia pe care si-o doreste. Uite un discurs foarte bun despre Karma Of Love, ce poti face pentru a intalni partenerul ideal.
    http://diamondcutter.ro/karma-iubirii-discurs

    

    

    Reply ↓
12. 
    Adri / 7 August 2014 10:08

    Interesanta nevoia ta de a spune ca tu nu esti in situatia asta… de a folosi chiar o masca sociala, o alintare ce poate ascunde grozavii..’uite cate face el pentru mine iar eu nu stiu nici unde este magazinul de paine’…
    ma intreb retoric: atunci cand ramai tu cu tine singura, daca minciuna are aceleasi haine…
    justificarile astea legat de ‘uite ce dragalas e el si eu…aproape ca nu il merit’… nu arata perfectiunea…ci doar o persoana ce doreste doar sa primeasca,… (‘eu dau un zambet’…) ….sau o persoana care are o groaza de indoieli si atunci priveste lucrurile de fatada, preferand sa se culpabilizeze pe ea pentru ce nu functioneaza in relatia ei…in felul asta, sa poata merge mai departe…….
    ai abordat un subiect greu, dar intr-un fel aiurea…
    ‘eu sunt satula, dar ma uit la tine, flamandule si te compatimesc…pentru ca esti flamand.’
    arati cu degetul spre cohorta singuratica, le intelegi, la compatimesti..generalizezi enorm, mai ales pe parte de mamici cu copii viitori neofertanti de dragoste… folosesti metafore legat de buzele si pulpele lor neatinse, desi, prozaic, ‘in popor’, gaseai metafore mult mai ‘belicoase’…
    pe scurt, o abordare gresita, imbracata intr-o haina de compasiune literara…
    modul in care iti expui masca sociala a casniciei, ma indeamna sa cred ca poti cunoaste ce inseamna ‘SINGURATATEA IN DOI’… si poti sti ca e mult mai cruda
    Singuratatea fizica, chiar si neacceptata, este pana la urma o alegere personala. Nu are nevoie de compatimirea ta, cea care te trezesti in aburi de cafea.
    Singuratatea poate fi, pana la urma, neacceptarea unui compromis caldut, de fatada.
    Singuratatea presupune o asumare reala a propriei existente si nu un compromis dulce, in care sa folosesti expresia ‘I’m afraid’…de singuratate..

    2

    

    Reply ↓
13. 
    TVR / 7 August 2014 9:36

    Da, foarte fumos scris despre femei, dar sunt si multi barbati singuri!
    Cred ca motivele sunt acestea:
    1. Femeile cauta barbati cu bani; prea putine cauta dragoste adevarata ( experienta mi-a demonstrat)
    2. Barbatii cauta femei frumoase si cinstite; problema este ca nu prea se mai gasesc din cea de-a doua categorie!
    -Se spune ca barbatii inseala……
    -Cu cine ar insela daca femeile ar fi cinstite?!
    Cu scuzele de rigoare pot spune: -DACA femeia ar fi buna, ar avea si Dumnezeu una….

    

    

    Reply ↓
14. 
    ozz bronson / 7 August 2014 7:54

    Ina, eu cred ca exista specia de care spui tu, dar e un procent foarte mic, 1% sau acolo. Oamenii sint gregari, atit femeile cit si barbatii se simt mult mai bine linga cineva potrivit decit singuri.
    Cit despre treaba cu “refuz sa ne mutam impreuna” mi-e clar ca asta e simptomul unei relatii reci, din lipsa de altceva, fara iubire. Eu cind am iubit m-am mutat in 2 saptamini cu respectiva… 2 ore daca stateam departe unul de altul era un chin. Deja functionarea normala cu program de lucru era o mare problema pentru ca nu puteam fi atent la nimic. Chestiile astea intradevar se mi atenueaza cu timpul, din fericire 🙂 dar tot nu mi se pare de conceput sa nu stau in aceeasi casa cu femeia pe care o iubesc.
    Iar comparatia cu viata ta vs. viata lor e o mica aroganta… si ele ar zice la fel probabil, si si ele ar fi arogante. Realitatea e ca ce simte un om fata de viata lui nu-ti poti da seama din aparente. Poti sa crezi ca unul care fuge dupa un copil la locul de joaca in loc sa se vada cu prietenii in vreo circiuma buna sau sa-si faca vacanta in Bali, dar realitatea e ca nu stii ce e in sufletul omului aluia. Fiind un barbat care nu a vrut copil pina la 40 de ani – si nici atunci n-a vrut cu adevarat – indraznesc sa spun ca habar n-ai cum e cu copiii astia pina nu-i ai. Nu functioneaza pentru toata lumea dar pentru multi oameni copii sint o revelatie.

    2

    

    Reply ↓
• 
  Gia / 7 August 2014 15:10

  Nu e deloc o “mica aroganta” sa spui ca nu ti-ai schimba viata pe a nici uneia dintre prietenele tale (si eu simt la fel, apropo). E un semn de sanatate, a alegerilor pe care le-a facut constient si de care se bucura. Dimpotriva, aroganta mi se pare sa crezi ca o femeie nu poate fi considerata cu adevarat femeie decat daca face copii si se marita. Fiecare cu visele lui.
  In plus, eu am observat ca viata prietenelor casatorite parca s-a oprit in ziua in care s-au maritat, ma intalnesc cu ele si-si rememoreaza aventuri petrecute impreuna dinainte de a se marita si isi reamintesc amanunte pe care eu, care am mai trait vreo 3 vieti de-atunci parca, nu mi le-as mai aminti nici de frica. Traiesc din trecut, din amintiri ale tineretilor valuri si atat. O prietena pe care am revazut-o dupa mai mult de 10 ani se mira ca eu inca mai sunt amica cu gasca noastra de prieteni de-atunci. Ea s-a aruncat de gatul unui pierde-vara, regreta si-acum.

  

  

  Reply ↓
15. 
    Ina / 6 August 2014 23:23

    Poate e optiunea celor singure sa traiasca asa, decat cu un om alaturi care sa le trezeasca repulsie. Nu toate femeile se viseaza in rochia alba, cu copii, intr-un patut cald cu cineva ,oricine langa ele iar unele nu sunt dispuse sa faca compromisuri doar din teama ca vor imbatrani singure. Sunt intr-o relatie de ceva timp si refuz sa ne mutam impreuna sau sa ne casatorim, e optiunea mea si o pastrez de foarte multi ani, cel mai probabil o voi pastra pe viata. Nu teama de singuratate ma inspaimanta, ci teama de a ma trezi in aceeasi casa si pat cu un om care nu mai inseamna nimic pentru mine. Daca ar fi sa aleg intre viata mea si cea a oricarei prietene casatorite, fara a sta pe ganduri as alege-o tot pe a mea,

    

    

    Reply ↓