Călătorului îi stă bine cu drumul și acum toată lumea e în vacanță. Sunt o călătoare împătimită. De când reușesc singură, călătoresc într-o țară diferită pe an și anul ăsta aproape renunțasem la ideea că pot pleca. Imediat ce m-am pus pe picioare, am început să mă gândesc unde aș putea merge până la o veste usturătoare: e prea periculos pentru tine să zbori! Șoc! Groază! Cum adică???
Adică creier + plămân + zbor = love nu merge, spune doctorul. Ei bine, nu! Eu nu pot să ratez un an doar pentru că am o mică problemă de transport. Din fericire, am prieteni geniali așa că, luni dimineață, ne îmbarcăm în mașină cu destinația Germania. Cu căței, purcei, medicamente, listuțe, apă și ghiduri turistice, muzică cât cuprinde și chef de cântat în mașină, plecăm spre ceea ce am definit ca țara mea de anul ăsta: câștigătoarea campionatului mondial din Brazilia. Hotărâsem înainte unde, așa că îmi asum meritul de a fi fost lucky charm pentru nemți. Știți cum e: când îți dorești, tot universul conspiră… Și îmi doresc. Mult.
M-am pregătit ca de obicei: cumpărat ghid cu luni înainte, citit bine, hotarât traseu, bifat educație culinară (și, da, voi renunța la veganism pentru zece zile, pentru că nu pot să nu încerc tot ce trebuie, mai puțin zahăr… probabil), pus pe repeat niște muzică germană și imersat cât se poate în atmosferă. Am învățat o mulțime de lucruri pe care nu le știam, mi s-a redeschis apetitul pentru citit despre nazism (trecem prin Passau și nu mă pot duce nepregătită), mi-am pus în prim plan ca obiective niște castele, un muzeu de artă modernă în formă de felie de tort, ceva arhitectură și multe parcuri, am stâlcit niște cuvinte în limba lui Goethe și decis că, de data asta, rămânem la engleză pentru comandat din meniu și… sunt aproape gata.
Mă agit, mă entuziasmez, mă bucur de azi și de acum, de prieteni și de oameni pe care mă duc să îi vad, de istorie și prezent și sunt convinsă că e doar încă o experiență din multele care vor urma.
În Scar Tissue, una dintre melodiile mele preferate de Red Hot Chili Peppers, Kiedis spune: I’ll make it to the moon if I have to crawl. Mi-a fost mantră dintotdeauna și, de ceva luni încoace, cu atât mai mult. Start crawling!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
