-Sex! Trebuie să le vorbești despre sex!
-Sex? Așa pur și simplu? Adică ceva de genul ”L-ai citit pe Balzac? Nu. Ok, atunci hai în pat”?
Alex e prietenul meu, dar uneori cred că nu a apucat să se maturizeze. Știa de problema mea, măcar că i-o spusesem de vreo zece ori în ultima săptămână. Mihaela m-a rugat să scriu ”ceva inedit” pentru catchy.ro, dar inspirația m-a părăsit imediat ce am acceptat. Săptămâna trecută am eșuat, chiar dacă m-am sfătuit cu soacra mea… De atunci ecranul a rămas alb ca pijama unei virgine după o săptămână în tabără.
-Eu cred că de aia ar citi o femeie ce scrii tu. Să afle păreri despre sex. Adică are și ea câteva minute de stat liniștită la calculator. Vede o rețetă de slăbit. Aici, iartă-mă, dar nu pare să te pricepi. Sau află de un nou tratament cosmetic. (Mă jur că s-a îndepărtat puțin de dreapta mea înainte de a spune următoarea propoziție.) Nici la cosmetice nu pare că te duce mintea. Rămâne ca tu să-i spui despre premiul pe care l-ar lua dacă respectă sfaturile de frumusețe și slăbit, nu?
Mă uitam la el ca la banii plătiți pe o cafea răsuflată. Eu îl rugasem să stăm de vorbă, plăteam și sucurile de pe terasă, meritam mai mult pentru asta. Slavă Domnului că alesesem o cafenea cu terasă și făceam și noi ce face orice bărbat care stă la stradă, ne mai uitam în telefon și urmăream cu privirea mașini și femei. Și cum în Centrul Vechi nu sunt mașini…
-Nu știu, Alex, poate așa pe ocolite. De multe ori m-am gândit că și în Zaraza, bunăoară, cine e nebun să creadă că ăla voia să moară doar după un sărut, măcar ceva acțiune o fi visat el. Nici nu vreau să mă gândesc ce făcea cu mâinile, doar nu se apăra de petalele de crin care curgeau în jurul ei.
-Vezi, începi să regândești ca un bărbat. (Pe cuvânt, iar s-a îndepărtat de mine!) Sau ce bărbat crede că Eminescu o chema sara pe deal pe Veronica să-i arate vacile? Altfel cum dracu’ să mai ia boala care l-a omorât!
-Scuză-mă, ce ai zis! Blonda aia mi-a luat toată atenția și a strivit-o sub tălpi. Ziceai ceva de Eminescu, nu?
-Am ratat blonda. Dar uite că Dumnezeu mă răsplătește cu o brunetă. Mi-ar trebui o zi să o privesc toată și să înțeleg că pe Pământ doar Dumnezeu face artă.
M-am uitat la pachetul lui de tutun ca să fiu sigur că nu pusese în pipă ceva ilegal.
Bruneta s-a apropiat de noi. A scos un pachet de țigări și a vorbit. Nu conta dacă mă cere de soț sau vrea un foc. Ziceam ”Da” la orice. A vrut doar foc și a plecat.
-Fii atent, îmi zice Alex, după ce ne-am adunat ochii de pe fusta ei destul de scurtă cât să nu ne încapă și sprâncenele, ce ieșea dacă în loc de ”Sigur, domnișoară!” îi spuneam ce aveam în cap?
-Eh asta-i, tu spui ce îți cer uzanțele, ea se uită la ochii tăi măriți și înțelege. Nu ai văzut cum se îndepărta? Știa că la fiecare pas pe care-l punea între noi omora câte o speranță. Și îi plăcea!
-Dar dacă nu pleca imediat, ceea ce e perfect explicabil, văzându-ne cum o măsuram, ce făceai? Îi spuneai ce ai în minte? Nu, vorbeai de vreme, politică, muzică, flori, treceai prin teme până ajungeai la cea care o face să tresară sau până pleca zicând că ești haotic.
Merita un răspuns pe măsură când… bruneta se întoarce. S-a oprit în fața mesei noastre. Ne-a privit fix cam cât am stat și eu în stop cardiac. A vorbit și atunci inima a luat-o repede cu bătăile, parcă voia să recupereze.
-Voi asta faceți toată ziua sau doar azi că nu e matineu la Țăndărică?
Apoi a pufnit în râs când a văzut prin noi ca într-o vitrină cum mințile noastre deghizate în clovni căutau cuvinte deștepte într-o oală de gânduri murdare. Cuvinte deștepte! Ah, tocmai astea nu le găsesc de ceva timp. Și am înțeles că bruneta nu-mi poate fi de folos, așa că am încheiat rapid spunând ”Scuzați, dar ne cunoaștem de undeva?” A plecat din nou unde avea treabă, fiind convinsă că eram scurtcircuitați pe drumul dintre dorință și fapte. Fiecare pas spunea ” Niște idioți!”. Inspirând parfumul lăsat în urmă am aprobat-o. Dar era târziu.
Nu am apucat nici măcar să-i mulțumesc pentru că m-a convins încă o dată că …
Târziu era și seară când ascultam muzica în căști. Era vreo lecție în ce aflasem azi? Cred că lecția e că trebuie să vorbești despre sex fără să vorbești despre sex. Să vorbești atât de mult despre alte lucruri încât sufletul ei amorțește și diavolul se strecoară prin perdeaua ploii de petale de crin și răbdător așteaptă ca vorbele să dea pe afară din prea plinul inimii și să inunde încet și carnea.
Și cine are vorbe din astea la el? Corporatistul? Hipsterul? Fiecare din ei are inima și carnea care îi sunt menite și exact cuvintele la care ele reacționează. Dar un master key există? Zaraza, Veronica sau alte zeițe-femei normale au un flux comun de vorbe la care ar reacționa?
Așa o fi, dar eu nu l-am găsit. În concluzie, iartă-mă, Mihaela, poate reușesc să scriu ceva săptămâna viitoare!
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
