Trebuia să fie un articol despre covoarele de mătase din Ghom, Hereke sau din Kashmir. Oricum, mătase. În schimb, mătasea a trebuit să cedeze locul unui articol despre incompetența cu diplomă!
Am asistat astăzi la o lecție de aroganța combinată cu incompetență din partea unui doctor în istoria artei, evaluator al unei case de licitații.
Stimabilei doamne i-au fost prezentate spre evaluare zece covoare vechi și antice în marjă de valoare 100 - 4.000 Euro. De către mine, desigur.
Cum decurge o astfel de evaluare? Specialista spune la fața locului, din ochi, care sunt piesele pe care merită să le deschidă, adică la unele nici nu se uită. E ok, așa le pot vedea și eu, colecționar fiind de 20 de ani și comerciant prin mână căruia au trecut câteva mii de covoare. Însă toate piesele, mai puțin două, erau piese de colecție sau cel puțin puteau reprezenta un început de colecție. 🙂 Dar, cum spuneam, doamna a ales cel mai ieftin și mai prost covor și l-a pus deoparte. Până la urmă a găsit și la el un cusur și l-a refuzat.
Parcă n-ar vrea să vândă covoare în licitația lor: ba că-i prea tocit, lucru firesc la o vârstă de peste 100 de ani, ba că are prea mult păr, adică, vezi Doamne, are păr – e nou, n-are păr – e prost …
S-a uitat deci la o piesă de cca 100 de ani și a declarat că e urât, nou și prea „stilizat”. De fapt este covorul alăturat, datat de mine la cca 1880, culori splendide, verdele din bordura este de excepție, nici cel mai mic defect. Eu am tăcut și când mi-a spus că piesă mea de colecție e urâtă, și când a refuzat să ia în considerare un PaoTao de început de secol XX. Dar când a văzut un Shiraz din sudul Persiei și mi-a spus că așa trebuie să arate un covor Caucaz nu am mai putut să tac. Oricum, civilizat fiind, nu am dat cu pumnul în masă sau m-am bătut cu el în piept, mi-am luat doar covoarele și am plecat.
Aflu în schimb la plecare că cele două covoare din ultima licitație nu au fost vândute și cer să le văd. Covoarele erau datate secolul XVIII – XIX !!!! Și, ce să vezi, două covoare din anii 1910-40. Una din piese avea roz-uri și o nuanța de portocaliu de origine chimică. Ei, ăla chiar e urât !! Al doilea avea un mov de proveniența cochenil folosit prima data la sfârșitul sec. XIX. Toate bune, doar că pe pagina licitatorului scria la covoare că ar fi unul din Ghiordes și celălalt un Mudjur. Pe Mudjur poate că a vrut să-l facă mama lui Mudjur, dar a ieșit un Kirshehir urât ! Și Ghiordes-ul cu ce a greșit să fie confundat cu un biet Karapinar ?
Nuanțe, nu esență, dar se pare că unele case de licitație au problemă cu personalul fără să știe cât de incompetenți sunt specialiștii lor, mai ales într-o problematică de așa-numită „nișă” cum sunt covoarele.
Nu ne mirăm deci că la casele de licitații nu găsim covoare antice colecționabile. Acestea se află doar la Galeria Buhara!
P.S. Și dacă tot am scris despre mătase, vă rog:
Kashmir, mătase pe mătase, 1,25 m diametru.
Covoarele din poze și alte câteva sute le puteți găsi la Galeria Buhara, Strada Octavian Moraru 1, Piața Dorobanți sau pe www.buhara.ro.
Citiţi şi
Top 4 materiale recomandate pentru rochiile elegante
7 tipuri de vin roșu și ce trebuie să știți despre ele
Voiaj cultural de 7+1 în Thailanda pe care puțini o știu: culori, emoții, experiențe
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
