De vreo lună încoace am început un demers altfel. Efectul zâmbetului asupra oamenilor, including me.☺ În troleu, metrou sau pe stradă, un zâmbet senin către cei din jurul meu, necunoscuţi într-o lume atât de “comună”. Unii privesc în altă parte. Alţii îmi răspund cu o privire indiferentă sau mânioasă. De la alţii primesc o privire deranjată de invadarea moţăielii din mijloacele de transport în comun sau a grijilor de tot felul care îi frământă. Alţi oameni încep să se foiască pe locurile lor ca şi cum s-ar aştepta să le cer sau să le vând ceva. Oameni diferiţi, cu stiluri de viaţă normale sau mai puţin, de vârste şi sexe diferite, din medii şi cu experienţe de tot felul, cu aşteptări fanteziste sau dozate de realism. Zâmbetul meu nu este unul forţat, ci cel mai senin zâmbet pe care îl am, căci mă gândesc la lucruri frumoase, persoane dragi sau la imensele resurse ale vieţii de a nu deveni plictisitoare. Şi demersul ăsta este plecat din inimă. Pentru că momentul acela, ce durează fizic câteva secunde, dar emoţional pare cât o zi, îmi oferă ceva ce mulţi căutăm: o clipă de legătură pe de-a întregul cu ceilalţi.
Aş spune că zâmbetul este îmbrăţişarea caldă a tot ce suntem. Nu râsul, nu sărutul. Un zâmbet senin din partea unui om înseamnă că mi-a dat în dar o bucăţică de vitraliu din tot ce ştie, este, are sau reprezintă acel om. Şi pentru cel ce acceptă acest exerciţiu, zâmbetul are menirea de a-l suspenda, pentru o fracţiune de timp, într-o stare de bine. Şi de a-l ajuta în ziua, săptămâna, luna sau anul greu, poate, cu care vieţuieşte atunci. Nu-i nicio cercetare sociologică asta, nu-i nicio tehnică de vânzări, ci doar o inter-relaţionare ce a devenit din firească tot mai rară. De neajunsurile acestei idei nu voi vorbi, o să mă bucur doar de partea frumoasă. Gesturile, conturul buzelor şi mai ales jocul de umbre transformate în lumini, în ochii partenerilor de exerciţiu, îmi spun dacă demersul are sau nu rod bun. Aş vrea să pot imortaliza cumva aceste răspunsuri, însă mă gândesc că pozatul i-ar determina pe unii participanţi la jocul zâmbetului să mă ia la întrebări. Sau la bătaie, după caz. Aşa că trebuie să mă gândesc la o altă soluţie.
Chiar aşa, la o campanie gen “Un zâmbet cât o stare de bine” s-ar băga cineva? Aş avea cu cine să fac o echipa de lucru? Care să ofere zâmbete, să se bucure şi apoi să tragă concluzii? Ia gândiţi-vă! 😉 Face bine moralului, pe vremuri de încrâncenare, direcţie pierdută sau când avem nevoie să ne bucurăm şi mai mult de tot ce e frumos în vieţile noastre.
Dacă vedeţi pe stradă, în troleu, autobuz, metrou, o nebună ce pare să se vâre cu zâmbetul ei în gândurile ce nu vă dau pace, zâmbiţi înapoi. Căci zâmbetul vostru are în el toate ingredientele necesare unei alimentaţii sufleteşti echilibrate.☺ Iar de asta avem nevoie mai presus de orice!
Citiți și La ce bun toate astea (articolul cu peste 1,5 milioane de citiri)
Citiţi şi
Amintiri dintr-o altă viață (1)
Legătura surprinzătoare între iubire și sănătatea pielii: fluturii din stomac se oglindesc pe chip
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
