Frumoasa din Pădurea Adormită, scria Georges Bataille într-un mic text astăzi uitat, e un scenariu irațional… Dacă am lua-o coerent, chiar și după logica internă a poveștii, semi-cadavrul prințesei întins acolo vreme de o sută de ani de zile, până vine salvatorul să o pupe pe buze, ar trebui să fie de fapt o masă inertă și oribilă acoperită de praf și pânze de păianjen… De ce naratorul și înțelepciunea populară nu au ținut cont de faptul că pe frumoasa aia se va acumula multă mizerie arheologică de nepupat?
Ei bine, pentru că Frumoasa din Pădurea Adormită nu e altceva decât o parabolă a iubirii pierdute. Povestitorii succesivi (Charles Perrault și fraţii Grimm n-au facut decât să prelucreze mituri populare) au adăugat pături inutile de narațiune, fără să vadă că îm mit e vorba doar de regretul etern pentru femeia pierdută, în mod ideal moartă, și gata să fie înviată de tine printr-un pupat salutar când dai din nou peste ea…
… doar ca povestitorii nu s-au mai gândit la acumularea de straturi geologice de mizerie și pânze de păianjen de pe stârvul ei inert. Că doar de-aia e poveste, să te facă să visezi aiurea…
Maleficent, produs de Disney, cu Angelina Jolie, evită extrem de abil neajunsul narativ al mizeriei și se focalizează extradiegetic pe destinul zânei rele (Maleficent = Angelina Jolie). Se evită nu doar detaliul mizeriei inevitabile de pe adormită, dar ni se oferă și o privire spre ce se întâmplă după pupatul salvator… căci bine-bine, sărutul ăla o trezește, dar ce se întâmplă după aia? s-au intrebat generații de copii frustrați…
Ei bine, filmul produs de studiourile Disney încurajează cele mai rele bănuieli. Sugerează amor lesbic, o face pe Zâna cea rea să fie de fapt o bună trădată, din burta ei sterilă nemaiputând ieși decât răutate, iar mesajul filmului e repetat pe toate tonurile: “There is no true love”… altfel decat între persoane de același sex.
Filmul e spectaculos, efectele fiind desenate de cei care s-au ocupat de ele și în Avatar, ochelarii 3D cu care arăți stupid in întuneric se justifică perfect, de-ar fi doar pentru primul sfert de oră al filmului, iar Angelina Jolie e perfectă în rolul Maleficei trădate.
Familiile creștine nu trebuie să meargă la acest film, unde se sugerează fiori nefirești și pupături între femei nemodeste. E ca și cum ăia de la Disney ar citi de fapt seara, nu Biblia, ci cărțile escrocului, manipulatorului și violentului psihanalist scăpat de la Dachau, Bruno Bettelheim. Cel care în Psihanaliza basmului (The Uses of Enchantment, 1976) interpreta toate poveștile lui Perrault și ale fraților Grimm prin prismă psihanalitică.
Sigur că respectivele basme se pretează la psihanaliză, să nu uităm că Peau d’Âne (Piele de măgar) e istoria unui incest neîmplinit, iar în varianta inițială a Frumoasei din pădurea adormită, indulcită de Perrault, prințul viola (semi-)cadavrul respirând al prințesei, care mai și năștea, așa, pe jumătate moartă…
La Bettelheim, faptul că prințesa adoarme după ce se înțeapă la deget și îi curge sânge simboliza angoasa menstruației… În Maleficent, produs de Disney, menstruația e inutilă, pentru că prințesa va rămâne neproductivă, dat fiind că ea pleacă cu altă femeie.
La fel, e o lovitură de geniu simbolic a fi ales-o pe Angelina Jolie pentru rolul principal al zânei rele/bune : în film Maleficent/Jolie e mutilată, e o infirmă, atât moral cât și fizic. Moral pentru că, trădată abject de primul ei iubit, ea nu mai poate crede in amor; fizic, pentru că acel mișel a mutilat-o tăindu-i aripile, așa încât ea nu mai poate zbura.
Văzând filmul, spectatorul nu poate să nu fie tulburat de faptul că sterila zână, ce nu va cunoaște niciodată fiorii alăptatului, e jucată de Angelina Jolie, femeia care și-a făcut o ablație de sâni.
Bravo, Disney!
Pe Dan îl găsiți cu totul în piața de purici. 🙂
Citiţi şi
Reverențe în fața Divei – Maria
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
Au început filmările la filmul biografic “Maria”, cu Angelina Jolie în rolul Mariei Callas
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
