Era deopotrivă bizar și norocos faptul că eram amândoi acolo, la o masă dintr-un bar în care se amestecau 30% gin, adică ornamente vintage și restul apa tonică a modernității. Cum am ajuns acolo, doi bărbați care nu se văzuseră niciodată până atunci? Prin Facebook. Postasem o melodie și imediat am primit un mesaj, de la el, în care-mi spunea că se bucură că mi-a plăcut piesa postată de el. I-am scris că habar n-aveam că și el alesese asta și, tocmai când ne înțepam reciproc, am fost abordat de o tipă. Mi-a spus că ea și prietena ei iubesc piesa aia, că au văzut că a mai pus-o cineva și că l-au abordat și pe acel cineva… Trei zile mai târziu – și după câteva zeci de mesaje– am decis să ne vedem în patru și să ciocnim un pahar de gin în cinstea muzicii. Speram doar ca ele să arate ca-n pozele de pe net, rival nu aveam, pentru că el arăta exact ca-n fotografii.
De cum am intrat am dat o șpagă barmaniței ca, atunci când vede intrând două blonde, să pună melodia care ne unise. Până atunci, am început să ne cunoaștem noi, bărbații. Eu am scos pe masă pachetul de țigări și bricheta cu benzină de care eram atât de mândru. El… a deschis o borsetă pe care nici nu o observasem până atunci și a scos o cutie rotundă de tablă de tutun de pipă.
-Sper că nu ai de gând…
Nici nu mă băga în seamă, din geantă au mai ieșit o pipă, mare, groasă, cu vatra îmbrăcată în scoarță de copac, un futac și o brichetă cu un gât scurt, un fel de miniatură a aprinzătorului de aragaz ținut de mama în bucătărie.
-Auzi, lasă pipa, te rog eu! Uite, ia o țigară.
-Păi, ce are? Eu fumez pipă, chiar azi am luat la mine pipa asta care ține mai mult…
-Termină cu prostiile, pipa omoară pasiunea, ca orice tipicăreală de asta de om bătrân! Sper că nu porți izmene! Am venit aici cu un scop. Nu-l strica!
-Eu am scris și pe Facebook asta cu pipa.
-Nu știu ce ai scris tu pe Face, după ce iau una din fete și plec cu ea, n-ai decât cu cealaltă să fumezi pipă, narghilea, să vă puneți prișnițe…
Melodia mi-a întrerupt fraza.
Erau mai frumoase ca-n poze! Iar strângerea mâinilor, când am făcut prezentările, mi-a arătat că erau mai deschise decât speram. Au remarcat melodia, au zâmbit cu subînțeles, au comandat de băut și, după ce ne-am făcut comozi, omul a deschis cutia de tablă. Tocmai mă pregăteam să-i zic vreo două când el a vorbit primul:
-Fetelor, când ați venit tocmai dezbăteam cu prietenul aici, de față, despre ce să fumezi la prima întâlnire. Eu fumez pipă, vă deranjează?
-Nu, n-am văzut niciodată. Ne explici ce faci?
M-am uitat lung la cea care vorbise și am decis să mă orientez spre cealaltă, poate nu era și ea pasionată de izmene, budigăi și ceai de coada șoricelului.
-Sigur, dacă nu vă plictisește. E o rutină și nu chiar. Adică nu-ți iese fiecare pipă la fel, unele ard ușor, ca o dorință împărtășită, la altele trebuie să insiști, să cauți mereu foc sau să le reașezi. De fapt, eu cred că ăla care a inventat pipa era îndrăgostit, nu de o femeie anume, ci de toate deodată.
Eh hai, asta-i bună! Frecam nervos bricheta-n mână, ”al treilea coi pe dracu’!”, bricheta mea masculină nici nu o observau, uitându-se la mâinile lui.
-Prima oară pui tutun atât cât prinzi în vârfurile degetelor. Bagi în vatră și nu tasezi decât ce e pe margine, mijlocul îl lași mai înalt, acela va fi, cum să zic eu, ”punctul G” al pipei.
-Oh, interesant! spuse și a doua fată.
Era clar, pierdeam teren, așa că m-am băgat rapid în discuție:
-Și o îndeși cu futacul!
S-au uitat toți trei la mine ca și cum apărusem într-un trening roz la o reuniune de motocicliști.
-Nu, nu îndeși acum, nu sari cu futacul pe ea din prima. Uite, ține tu futacul și o să ți-l cer când o să am nevoie.
E evident, participam la cucerirea fetelor ca lordul din bancuri, când îi ține lumânarea lui John!
-Tot tutunul pe care-l adaugi îl apeși numai pe margine, apeși până se compactează, dar nu devine piatră, pentru că va fi ca o femeie care se închide în carapace, o poți fuma, dar focul îi pârjolește pielea și nu ajungi la sufletul ei.
Și în poze fetele astea aveau ochii mari, dar urmărindu-i mâinile parcă ieșeau din craniul ornat blond. Clar, bancurile cu blonde…
A luat apoi aprinzătorul și a plimbat flacăra peste tutunul de deasupra. A tras de câteva ori și un fum aromat a invadat locul. Mi-am stins țigara, simțind parcă nevoia să nu stric aerul. Brusc, a lăsat pipa jos și a privit-o cum se stinge. Am zis să punctez:
-Da’ ai fumat ceva, nu glumă! Cât au fost, trei fumuri?
-Destul, destul ca focul să usuce tutunul de deasupra. Acum, când e caldă, o înghesui în patul de briar. E gata să fie fumată. Am nevoie de futac, mi-l poți da sau îți mai trebuie?
Atunci am văzut că rămăsesem cu unealta în mână. I-am întins-o ca o soră medicală care dă bisturiul celui care știe la ce folosește.
-Tasezi puțin, dar iar nu apăsa! Acum pericolul să se-nchidă în carapace e și mai mare și dacă se-ntâmplă asta va trebui să-i dai o gaură în mijloc cu pointerul futacului, ca și cum ai dezvirgina-o din nou!
Ele se băgaseră una-ntr-alta și se împingeau spre el. Eu rămăsesem fără replică. A dat din nou foc și de data asta fumul gros umplea încăperea.
-Acum focul va ajunge până la punctul… acela… mă iertați, fetelor. Va arde tot, până va fi doar cenușă în pat… Trebuie să savurezi fiecare fum pentru că e ultimul suflu al cărnii care arde. Dar să nu-ți pară rău dacă se și irosește, cât o mai lași la răcit, tutun e berechet în lume!
-Femeia arde… toată? întrebă una din fete.
-Da, domnișoară, dacă te pricepi, arde toată și apoi, în semn de respect pentru sacrificiul ei pe altarul viciului și plăcerii, pipa, patul îl lași mult timp gol, la răcit.
Peste ceva timp, mergeam pe stradă și loveam cu piciorul cutii goale de bere. Nu puteam uita imaginea lui plecând cu fetele la braț și eu urlând în urma lor ”Nu sări cu futacul pe ele din prima!”.
Cred totuși că mai bine-mi cumpăr fie o pipă fie un trening roz!
PS Nu mi-am ascuns niciodată admirația pentru Nicu Alifantis, dar combinația dintre muzica sa, versurile lui Jacques Prevert și calmul vocii Oanei Pellea e absolut ieșită din comun. Scoaterea femeii din tabietul zilnic al cafelei de dimineață este atât de senină și naturală precum ploaia de dimineață ce curge din chitară.
PPS Pipa este un simbol al tabietului exclusiv masculin, un domeniu închis în care femeia pătrunde doar prin imaginația bărbatului.
Pe Alecu îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
