Ar fi minunat dacă răutatea ar erupe aşa, ca pojarul, ca să-i identificăm mai repede pe cei care suferă de urâţenia sufletului. Şi după ce se văd cu bubele pe ei, oamenii urâţi de răi ce sunt ar trebui să meargă la doctor. Apoi să se interneze într-un spital sau într-un sanatoriu şi să se trateze.
Pentru asta, nişte doctori ar trebui să se specializeze în această molimă, să se vaccineze bine înainte şi abia apoi să pună mâna pe cei afectaţi. Nu e uşor să identifici urâţenia din frustrare sau urâţenia din lipsă de afecţiune sau urâţenia din invidie sau urâţenia din nefericire. Sunt urâţenii şi urâţenii. Iar doctorii ar putea să le împartă în două categorii mari şi late: cele acute, care pot şi tratate şi cele cronice, iar cei afectaţi de această formă ar trebui băgaţi urgent în carantină. Tratamentul trebuie prescris şi administrat mai serios decât antibioticele. Să li se interzică băutura în timpul tratamentului ca să fie perfect conştienţi de ceea ce primesc şi de senzaţiile pe care le trăiesc. Mai întâi în doze mici să li se administreze dragoste. Să li se facă injecţii cu iubire şi seara, înainte de culcare, să primească îmbrăţişări şi să li se pună perfuzii cu afecţiune.
Urâţenia vine din nefericire. Din frustrări acumulate, din invidii simţite până în măduva oaselor, din neşanse şi eşecuri şi lecţii neînvăţate ani la rând. Această boală ar trebui tratata cu toată seriozitatea şi, atunci când se manifestă, oamenii care suferă de ea să fie trimişi în concedii medicale. Ca să nu infesteze locul de muncă şi să nu-şi contamineze colegii cu urâţenie.
Pe Mirela o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
