Am un simț civic destul de dezvoltat, dar tăcut. Mi-l manifest vocal doar prin sufragerie și la telefon. Mai exact, încerc să-l las moștenire fiicelor mele și-mi mai bat capul și cu prietenii mei mai tineri care nu s-ar da duși de-acasă la vot, nici morți într-o duminică însorită, în singura lor zi liberă. Cum sunt Big Sister pentru mulți dintre ei, îi bat la cap până-i pornesc de-acasă. Prima și ultima oară când am încercat într-un spațiu public (facebook) să sensibilizez căpcăunii care refuză din varii fudulii pseudo-intelectuale, a fost duminica aceasta. Plusam acolo, cum că cei care nu s-or duce, să se șteargă din lista mea cu friends, și-așa prea mare.
Am avut surprize plăcute, am pornit oameni de acasă care habar n-aveau că sunt alegeri, dar și câteva neplăcute de la oameni la care nu mă așteptam. Intelectuali de calibru mare, autori de cărți, moderatori de grupuri literare, m-au atacat fățiș pe motivul că aș face politică!!! Am rămas cu gura căscată. De când a te duce să votezi este un gest politic? Este unul civic, cocoțaților în turnurile voastre de fildeș! O să vă servesc un clișeu acum, chiar de-o fi să dați ochii peste cap: au murit oameni în decembrie ’89 ca voi să faceți grimase ce exprimă autosuficiență și să alegeți să nu vă duceți la vot, ignoranților, cărora vi se pare de bun gust să mai faceți și valuri în spații publice cum că nu o să votați, pentru că politicienii sunt toți o apă și-un pământ. Așa o fi, dar asta e altă discuție. Eu am votat un independent care n-a câștigat și nici n-avea prea mari șanse să câștige.
Ce vreau să spun aici. Nu cred că te poți numi artist, poet, scriitor, fără să fii implicat măcar la nivel rudimentar în viața societății, în care îți place sau nu, îți duci zilele. Cred totuși că-ți place, altfel ai fi emigrat. Nu poți. Nu ai cum să creezi, cum să simți, cum să iubești, cum să urăști, cum să respiri, fără să vezi și să auzi pe cel de lângă tine. Până la urmă, eu cred că ăsta e votul, grija de aproape, de spațiul în care trăiești și de ziua de mâine, nu pentru tine ci pentru cei care vin după tine. Este responsabilitatea ta, artistule, scriitorule, pictorule, omule care te exprimi public!
Pe Daniela o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
