Mantra zilelor mele de acum este „ Îmi câștig existența călătorind prin lume și din creativitate”. O repet în fiecare seară, înainte de culcare. Adorm cu ea în gând, cu fermă încredere că Universul îmi răspunde.
Dar cum nu puteam încredința Universului să se ocupe de toate, în ianuarie 2014, am aplicat pentru bursă Darmasiswa, acordată de statul indonezian tuturor țărilor cu care se află în relații diplomatice. Vreau să călătoresc prin lume, ok, dar de unde să încep? Bursa mi-a dat direcția. Acum încep să se complice lucrurile.
Vreau să ajung în Indonezia, dar nu oricum, ci pe bicicletă. N-am adăugat la mantra mea și cum vreau să călătoresc prin lume. Sper Universul să nu mi-o ia în nume de rău, dar se descurcă el.
Am lansat o campanie Indiegogo pentru a strânge banii de plecare. Indiegogo este o platformă de crowdfunding și în schimbul contribuțiilor financiare, eu mi-am propus să răsplătesc „artisticește” pe cei care investesc în visul meu.
Campania s-a încheiat și n-am strâns decât 12 % din sumă. Halal Univers… De fapt a fost un succes luând în considerare circumstanțele. Trei greșeli am făcut:
1. Nu m-am documentat suficient. O astfel de campanie se pregătește și cu 5-6 luni înainte de lansarea ei efectivă. Foarte important este să-ți contruiesti rețeaua online. Relațiile se clădesc în timp și prin interacțiune. Un like la câte o postare pe Facebook nu e suficient. Am deschis pagina Facebook a proiectului și contul Twitter după ce am lansat campania… no comment. Iar blogul cu câteva zile înainte…
2. Suma pe care mi-am propus s-o obțin, de 10. 000 Euro, a fost prea mare. Gândind retrospectiv, 5.000 de euro ar fi fost mai de bun-simț. Și eventual, o a doua campanie mai târziu.
3. Sunt câțiva pași de urmat pentru a-ți asigura succesul. Unul e să realizezi un filmuleț de prezentare, prin care oamenii să își dea seama cine ești, ce îți dorești. O campanie de crowdfunding nu e o campanie de donații, dar nici un instrument de vânzare produse/servicii. Cei care contribuie financiar investesc în tine. Am realizat și eu acest pas, dar la vreo trei săptămâni de la lansare.
Alina fotografiată de Isabelle Vijiiac
Cei 12 % sunt oameni care sprijină o idee. Mi se pare extraordinară această încredere. Nu am mii de kilometri la activ. Ca cicloturist sunt cât se poate de virgină: este prima mare cicloexpediție, dar nu mă interesează Europa, eu vreau Asia. Plec singură și în principiu voi dormi la cort, dar n-am campat decât acompaniată până acum. Primele nopți vor fi terifiante, mai ales că imaginația mea amatoare de genul fantasy va țese cu siguranță scenarii în care Mumă Pădurii mă vrea drept ofrandă.
Am și învățat să merg pe bicicletă în august 2012, și de atunci am acumulat peste 6.000 de km, între care un tur de-a lungul Dunării, de aproximativ 600 km în 7 zile, și un tur București-Roșia Montană-Târgu Jiu, vreo mie de km în 19 zile, încheiat cu traversarea Transalpinei, dinspre Sebeș înspre Novaci, în 12 ore, pe o furtună de mai mare frumusețea. Consider că am evoluat într-un timp scurt și că am determinarea necesară.
Și acum? Suma pe care am reușit s-o strâng se apropie de 1.500 de euro, bani din care va trebui să-mi iau și echipament. Am tăiat multe de pe lista. La sfârșit de mai plec. Itinerariul s-a modificat bine-nțeles. Nu vor mai fi 12 țări. Vor fi doar 9 sau poate 10. La sfârșit de mai plec și până în Teheran ajung cu siguranță. De acolo văd dacă iau calea avionului înspre Kuala Lumpur sau poate înspre Bangkok. Faptul că nimic nu-i cert când alegi să călătorești pe bicicletă mi se pare fascinant și nicidecum înspăimântător.
Ne auzim de pe drum. Și pentru că sunt designer vestimentar (Coolta Clothing) vă voi împărtăși detalii de culoare, de texturi, povești despre frumusețe și veșmânt.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Să lăsăm femeile frumoase bărbaților fără imaginație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
