Tu, Întâi Născutul şi astăzi împlinitor de 3 ani,
Îţi scriu aceste rânduri pentru ca peste ani să te poţi bucura de ele şi totodată să le poţi întrebuinţa dacă vreodată eu, mama ta, voi uita adevărata menire pentru care tu ai venit pe lume.
Viaţa asta este frumoasă şi grea. Depinde doar de tine cât de puţin îţi va fi ea povară şi cât de mult bucurie.
Îţi doresc să iei de la tatăl tău stăpânirea de sine, glasul minţii şi plăcerea vieţuirii între oameni. Să îl păstrezi aproape la fel ca astăzi, când în jocurile voastre gălăgioase, te uiţi cu ochii tăi cutezători, către el, ca la un soare. Să îţi aminteşti cât de drag îi eşti şi atunci când poate va striga la tine, cătrănit sau furios din ceva ce nu îţi e de vină.
Să îl vezi totdeauna ca pe un om care din dragoste de tine te-a zămislit şi să nu uiţi că te-a ştiut cu glasul inimii încă de când ai fost purtat în braţe din sala de naşteri. Să iei de la el credinţa că mereu se află o portiţă dintr-o încercare rea, aşa cum şi el a găsit-o, fiind totdeauna reazem pentru ceilalţi.
De la mine să deprinzi hotărârea de a nu te da bătut, încăpăţânarea de a fi mereu mai bun decât ieri şi nestrămutata lupta contra celor mai puţin bune ale firii tale. Atât.
Toate celelalte ale tale să fie, să ţi le plămădeşti potrivit cu simţirile şi gândurile tale. Când toţi îţi vor spune ce să faci, tu singur să socoţi, să asculţi cu inima şi apoi s-o porneşti pe calea aleasă de ţine, nu diriguită de alţii. Dacă pe patinoarul vieţii vei simţi că alte încălţări îţi vin mai bine, uită-le pe cele de le porţi, chiar de îţi sunt dragi din fragedă pruncie şi poartă unele mai potrivite cărării de atunci.
Stai şi ascultă, priveşte, cunoaşte-i şi înţelege-i pe ceilalţi şi abia când îi ştii, leagă-te de ei cu mintea, sufletul şi cu jocurile de zi cu zi. Primeşte-i pe oameni cu inima, cu zâmbetul şi cu fapta drăgăstoasă, dar ţine în inima ta o fărâmă din tine – dăruieşte-te pe de-a întregul abia atunci când toţi porii şi toate fibrele din carnea ta îţi vor spune că e momentul. Aşa vei cunoaşte sufletul pereche pe care viaţa nu ţi-l va aduce în drum decât o dată.
Să plângi când lacrimile nerostite par să te sugrume; să râzi mult, ca şi astăzi, din orice, pentru orice, cu oricine. Să vezi că în jurul tău e mult bine şi să ţi-l iei scut pentru clipele când cele rele vor părea că te înving.
Cât despre mine, voi fi totdeauna lângă tine. Chiar şi când nu vei simţi, nu mă vei şti, eu tot acolo voi fi. Căci tu, copilul meu drag, eşti un geamăn al sufletului meu şi suflul mi se întretaie chiar şi când doar cu gândul ajung la tine.
Iar când te văd simt că Dumnezeu mi-a dat ce am cerut: minunea de a creşte un pui de om, ca prin dragoste de el să mă iubesc pe mine şi pe oamenii de lângă mine. Ca împreună cu el să îmi crească şi mie acele gânduri rămase undeva îngheţate în copilărie şi să mi se vindece temerile purtate dintotdeauna.
Dacă vreodată voi cerca să îţi astup căuşul viselor şi să pun în tine toate câte eu n-am putut face în viaţă, atunci tu să mă iei deoparte şi să îmi aminteşti că părinţii sunt datori să îi facă pe copiii lor oamenii pe care copiii îi aleg să fie şi nu o rază fără păcat a părinţilor.
Când te vor mâna dorinţele de a simţi viaţa la puterea cea mare, avântându-te poate în primejdii nesocotite, să te gândeşti că nu e mai mare suferinţă pe Pământ pentru un părinte decât să supravieţuiască copilului său. Şi abia apoi să porneşti sau nu pe drumul acelor primejdii. Să fii statornic mereu şi să crezi în tine, în ce ţi-e mai scump şi mai arzător întru devenire.
Sunt multe pe care aş vrea să ţi le spun, dar avem toată viaţa înainte pentru asta, cu voia Celui de Sus, aşa că nu îţi voi umple de pe acum cugetul cu vorbe de oameni mari. Acum, să fii copil este mai de preţ decât orice.
Un ultim gând, iubite copilandru: nimic pe lume nu-i mai presus de iubirea mea pentru tine şi toate dimprejur au început să strălucească a licurici, să miroasă a portocale şi să sune a Crăciun din ziua în care ai venit pe lume. Şi nicio rătăcire a minţii mele, nicio primejdie , nicio boală sau sfârşitul lumii nu mă va opri vreodată să am şiraguri de mărgăritare în suflet atunci când te privesc.
Cu drag din drag pentru cel mai drag,
Mama ta
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
