E din Braşov!
Ne-am întâlnit într-un tren oarecare, într-o zi oarecare!
În drum spre dragi.
Ea venea din Olanda.
Eu… din Italia.
Nu sunt îndreptăţită să spun povestea ei întreagă.
Spun doar că la 11 ani, după o negură teribilă, a intrat sub ocrotirea unui centru de copii, împreună cu sora ei.
Ce bucurie pe ea în prima zi!
A intrat, a văzut că acolo e apă şi lumină şi şi-a spus:
– Aici trebuie doar să-nvăţ! În rest, le am pe toate!
Şi a învăţat Mădălina!
Numai de 10!
Trecând peste comentariile colegilor, peste umilinţe de tot felul.
De curând a terminat universitatea, lucrează ca asistent social.
Face parte dintre voluntarii care se ocupă de centrele de copii.
Încearcă să le explice din experienţa proprie că… se poate! Că trebuie să zboare chiar dacă au aripi jumulite!
Mădălina e un nufăr!
De ce-o caut?!
Pentru că mi-e dragă şi nu am avut timp să-i spun!
Eram într-un tren oarecare, într-o zi oarecare!
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
