Nu sunt analist politic, dar sunt lucruri pe care le simt înainte de-a le pricepe dedesubturile. Și politica chiar are multe fuste, cele mai ascunse, puturoase rău. Nu știu ce se va întâmpla pe 25 mai în Ucraina, dar mi-ar plăcea să iasă președinte Iulia Timoshenko. Am stat minute în șir privind-o cum vorbește. O vreme, fără traducere. Dar mi-era limpede că spunea lucrurile pe care mulțimea aceea imensă dorea să le audă. Părea ireală pacea aceea care se așternuse pe Maidan după războiul de zilele trecute. Femeia asta are charismă. Frumoasă, deșteaptă și bogată atunci când a intrat în politică, s-a măsurat cu bărbați puternici, i-a concurat, bărbaților nu le-a plăcut și au încercat s-o înfunde. Lui Yanukovich i-a reușit cel mai bine. Trei ani de pușcărie. Dar roata s-a întors. Iulia a avut dreptate. Și poporul a văzut asta imediat ce dictatorul a fugit.
Nu mai contează dacă sunt jocuri la mijloc și așa a ajuns prima în fruntea răsculaților, dacă a făcut-o cu acordul puterilor occidentale, dacă și-a început practic campania electorală promițând că va fi garantul libertăților și dreptății pentru toți cetățenii Ucrainei, dacă, dacă, dacă… Pentru că Iulia Timoșenko are stofă, are stamină, are tot ce-i trebuie să ajungă numărul 1. A liniștit Maidanul, a amuțit grupările extremiste, va reuși să țină Ucraina unită, fie și numai pentru că altfel nici nu se poate. Și chiar dacă Putin nu doarme, nu cred că Iulia va avea soarta lui Benazir Bhutto.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
24 februarie 2023, Rugă pentru pace (un an de război)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
