– Domnu’! Domnu’, alooooo! Parcarea!
– Păi, nu mai bine o plătesc la întoarcere?
– Ar fi de preferință să o plătim acum.
– Ok. Cât vă datorez?
– Păi, cât stăm?
– Păi, nu știm…
– Aaa, păi, atunci haideți să plătim la întoarcere. Oricum mașina nu pleacă singură nicăieri. (Și râde.)
Profund mișcat de conversație, traversez și intru în clădire. Cineva a luat aeroportul Băneasa, l-a scalat, i-a tapetat pereții cu coli A4 printate și l-a mutat pe Popa Tatu. Caut din priviri un birou de informații. N-ai să vezi. Mă duc la unul din cele opt ghișee care pare liber.
– Bună dimineața, mă scuzați, unde aș putea găsi și eu un birou de informații?
– N-avem… adică avem, da’ nu e de informații.
– ???
– Întrebați la camera 14! se aude de undeva din fundal.
La camera 14 e un bărbat în fața ușii. Culoarea părului și modelul parpalacului îmi spun că e acolo de foarte mult timp.
– Mai sunt două persoane înăuntru și intrăm, șoptește împăcat.
Intrăm. Patru birouri cu patru doamne care duc lipsă.
– Bună ziua.
– Da.
– Am și eu o întrebare…
– Da.
– Aș avea nevoie de un certificat de rezidență fiscală sau un document care să ateste că plătesc taxe în Romania…
– Cu ce literă începe numele de familie?
– R.
– Căutați inspectorul care se ocupă de litera R la camera 6!
– Mulțumesc.
Din sala de așteptare o iei pe culoarul din stânga. Faci dreapta și lângă camera 11, dai de camera 6. Logic, nu? Înăuntru, turnuri făcute din dosare. Printre ele, alte zeci de mii de doamne care duc lipsă.
-Bună ziua.
– Da.
– Îl caut și eu pe domnul sau doamna inspector pentru litera “R”. (Sună mult mai absurd atunci când o spui cu voce tare.)
– Mergeți în față la ghișee.
– Păi, de la camera 14 m-au trimis aici, la camera 6, să caut persoana respectivă.
– Și eu vă trimit la ghișee.
– Ok. Îmi puteți spune și la care dintre ele?
– 1, 2, 3 sau 4.
– Mulțumesc.
Mă întorc, dau să apăs pe clanță și dintre miile de coli A4 lipite pe ușă și perete una îmi sare în ochi: Inspectori pentru persoane fizice. Caut rapid litera R. “O P Q R S T – Nichifor Vasile”. Mă întorc.
– Mă scuzați…
– Da. (vizibil enervată)
– Am găsit un afiș (hahaha!) pe ușă, pe care scrie numele inspectorului…
– Măi, da’ tu nu înțelegi că la ghișee?!?
Cu o mișcare pe care și Kramer ar fi invidios, ies rapid și închid ușa. La ghișee e o coada de vreo 20 de persoane. Mă îndrept spre ultima.
– Bună ziua. La ce ghișeu așteptați?
– Toți așteptăm la ghișeul 1.
– Păi, și la restul?
– La restul, nu. (Corect.)
Mă duc la ghișeul 2. Mă aplec. O doamnă cu gura plina de parizer îmi face semn spre 3. La 3, un spate de doamnă pregatită de Crăciun. La 4.
– Bună ziua.
– Da.
– Așa. Am și eu nevoie… Și îi spun pe scurt toată povestea.
– Păi, la camera 6. Inspectorul…
– Da. Asta știu. Dar… Și îi mai spun o dată povestea.
– Și v-au trimis ele aici?
– Da.
– Păi, aici e caserie…
– ???
– Ce să zic, mai încercați o dată la camera 6.
Revin la camera 6.
– Ai fost la ghișeu?
– Da. Și ce să vedeți, m-au trimis înapoi aici!
– Păi, degeaba, pentru că domnul inspector nu e oricum azi.
– Aha, înțeleg. Mă mai puteți ajuta cu ceva totuși?
– Spune!
Mă aplec către dânsa.
– Îmi luați și mie ciunga asta din păr, vă rog?
– Care ciungă?
– EXACT!
Citiţi şi
Un dar care va schimba viața a milioane de oameni de anul acesta și până la sfârșitul timpului
Shiseido Spa de la Stejarii Country Club, premiată la Roma
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
