Teoria conspirației și a cinismului specific războiului dintre sexe, conform căreia, de exemplu, dragostea a fost inventată de evrei pentru a nu mai plăti pentru sex, ne-ar putea face să bănuim că tot bărbații au inventat feminismul pentru că au vrut să pună femeile la muncă și pentru că le-a convenit ca femeia să își elibereze sexualitatea. Franciza egalității este vândută ipocrit femeilor, însă dacă a avut mai mult de trei parteneri e promiscuă, dacă a avut succes în carieră este pentru că i-au dat părinții sau s-a vândut în stânga și în dreapta.
Și femeile și bărbații sunt de fapt victime ale anomiei generalizate, a lipsei de modele moderne de feminin și masculin, a intoxicării cu trivial și consumerism. Astfel că femeia se pisicește confuză într-o căutare veșnică între a fi doamnă și femme fatale, iar bărbatul se pierde în metrosexualitatea modernă, cerându-i-se să fie un dictator tandru și mai ales democrat. Unele adevăruri rămân însă eterne, pentru că indiferent de orice filosofie relațională modernă, biologicul și istoria predispune la roluri specifice.
1. Bărbatul este vânătorul. El inițiază și erecția, și cererea în căsătorie. Dacă nu vrea matriarhat, ar trebui să-și asume să facă primul pas. Dacă îi este frică de respingere, dacă nu își asumă riscul de a propune, nu își va asuma nici un alt risc. Tehnologia permite camuflarea acestei frici, bărbatul preferând sms-ul, whatsapp-ul și emailul oricărei propuneri directe și asumate.
2. Testosteronul a devenit o ambrozie rară. Pentru că bărbatul modern își asumă să fie un follower și nu un lider. Pentru că evită competiția sănătoasă, blocat în autovictimizarea că nu vine dintr-o familie „bazată”. Așa că visează că o să dea lovitură, într-un parvenitism fraudulos. Economia predispune - România nu este o țară cu o tradiție a banilor, dar cu o tradiție a frumuseții feminine. Supraoferta scade prețul pieței, femeile lăsându-se ușor impresionate de un display ieftin de averi presupuse. Ieftinul femeii întreține ieftinul bărbatului.
3. Critica, orice critică, este un act suprem de lezmajestate. Vor doar sugestii, înveșmântate în apropouri fine, eventual scrie pe post-it, cu cerneală invizibilă. Nimănui nu-i place critica, dar cu atât mai mult când femeia lor îi invită la masa negocierilor, vor argumenta în fel și chip, de multe ori cu totul altceva decât fondul problemei. Pentru că negocierea reală nu există pentru mulți bărbați - e his way or the highway.
4. A lua o decizie, a-și asuma responsabilitatea, a face o alegere, a devenit o artă pierdută. Așteaptă să li se întâmple. Nu aleg între două femei, lăsând triunghiul amoros să devină un cerc vicios. Nu-și asumă responsabilitatea propășirii carierei lor fără să ceară susținere necondiționată. Vor copii dar fără să se implice cu adevărat în creșterea lor, pe principiul că femeia e un magician care dilată timpul și poate să fie feminină, aromată, aranjată – și ea și casa și copiii, să aducă și bani în casă, să se ocupe și de divertisment și orice alte nevoi ale familiei, în timp ce ei se ocupă doar de nevoile lor.
5. Preferă să fie eroi în virtual. Se simt măreți în jocurile pe calculator, în agaţamentul pe FB, pe forumuri și în tot soiul de hobbyuri minuscule. Sentimentul controlului își găsește climaxul atunci când își face setări pe telefon, în microrevoltele afișate în comentarii vulgare pe FB, în atacurile la persoană și nu în dezbateri logice. Pentru că vor să aibă dreptate mai presus de orice, pentru că preferă să argumenteze inteligent un semidoctism decât să își ia timp să își aleagă credințele.
6. Preferă să fie în competiție cu propria femeie, pentru că trebuie să compenseze undeva pentru neîmplinirile din arena socială. Nu-și vor mărturisi neajunsurile și înfrângerile, pentru că bărbații nu (se) plâng niciodată, ci preferă să-și facă femeia să plângă. Și se refugiază în amantlâcuri anesteziante, unde o nouă femeie se va uita din nou la el că la un zeu invincibil, pentru că femeia de acasă îi știe deja crăpăturile din piedestal.
7. Cresc în cultura creditului și a împrumutului, a trăitului by proxy a unei bunăstări ireale. Nu se revoltă, nu ia atitudine, ci pleacă capul. Nu își mai găsește armele, tace şi înghite nedreptăți de la șefi, de la guvern și de la karma, preferând să dezvolte o filosofie care să-i justifice eșecul și frica. Și atunci va vrea să fie stăpân acolo unde poate - acasă, unde nu se spun cuvinte, ci doar se oficiază liturghia supunerii și a devotamentului necondiționat. Din partea femeii, pentru că regele e doar unul.
8. Rămân nostalgici după mitul mamei și al iubirii necondiționate. Atunci când sunt iubiți indiferent ce prostie fac, atunci când sunt apărați de mânia tatălui de manevrele meșterite ale mamei. Dacă un bărbat nu a câștigat admirația tatălui, a cărui iubire este condiționată, nu va ști să câștige nici admirația femeii iubite, cerând o iubire de tip matern, necondiționată. Dacă nu s-a revoltat împotrivă aberațiilor unui tată iresponsabil, nu se va revolta împotriva niciunei aberații sociale.
Și dincolo de toate, bărbații sunt așa cum sunt, pentru că femeile le permit.
Pe Sofia Dumitriu o găsiți, ad integrum, aici. .
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
