Suntem pe la sfârșitul verii anului de grație 1882, la mănăstirea Sinaia, folosită drept reședința de vacanță a familiei regale, Peleșul fiind încă în construcție. Regina Elisabeta invitase câteva domnișoare de onoare să-i țină companie, și în același timp, doi diplomați belgieni erau invitații Regelui Carol. Ce-a ieșit, vedeți imediat, de nu știați deja.
“Protagoniştii acestui scandal au fost, pe de o parte, domnişoarele de onoare ale Reginei Elisabeta şi, de cealaltă parte, membrii delegaţiei belgiene la Bucureşti. În 1882, din suita reginei făceau parte Lucia Ghica şi Eufrosina Grădişteanu, care o însoţeau pe Elisabeta încă din 1878. Moldoveancă de neam, mărunţică, palidă, cu păr negru şi ochi mari, albaştri, de o graţie desăvârşită[6], Lucia Ghica era fiica lui Alexandru Ghica, al doilea fiu al fostului domnitor Grigore Ghica (1849-1856), din partea mamei fiind descendentă a familiei Rosetti-Rosnovanu. Eufrosina Grădişteanu, foarte frumoasă şi impunătoare, cu un minunat păr lung şi blond, era fiica lui Emanoil Grădişteanu, preşedinte al Curţii de Conturi şi a Alexandrinei Grădişteanu născută Darvari, fiica marelui căminar Mihail Darvari. Dintre domnişoarele invitate în acel an se afla şi Maria Assan, cunoscută artistă, cu studii de canto la Strassbourg şi Paris, al cărei glas frumos şi cultivat era apreciat de suverani.
…Delegaţia belgiană era formată din Jules Jooris – numit în 1880 ministru rezident al Belgiei la Bucureşti – şi din secretarul acestuia, Paul Guillaume. În corespondenţa personală, Carol I îl vede pe Guillaume drept un „tânăr fermecător cu maniere elegante”, lucru care nu putea fi susţinut şi în cazul lui Jooris, prezentat drept un individ antipatic, cu „maniere extrem de proaste”: o înghiontise pe regină şi scosese limba la rege! Pe parcursul şederii lor la Sinaia, au încălcat regulile etichetei, având rendez-vous-uri nocturne cu domnişoarele de la curte. După cum se menţionează în jurnalul şi în corespondenţa Regelui Carol, într-una dintre nopţile lunii octombrie 1882 (în jurnalul său regele Carol face prima menţiune la data de 14/26 octombrie 1882), între orele 1 şi 2, Guillaume era oprit de către garda mănăstirii în momentul când părăsea, pe fereastră, camera domnişoarelor. Regele şi Regina dispuneau efectuarea unei anchete, prin care se afla că fuseseră trei asemenea escapade; cu precizarea că Jooris se retrăgea întotdeauna mai devreme, secretarul urmându-l mult mai târziu[7]. Sugestiv este şi faptul că într-o telegramă trimisă de Jooris la data de 1 octombrie 1882, către superiorii săi de la Bruxelles, se spune că Regele Carol I era plecat într-o vizită în Moldova şi că în acest timp legaţia belgiană îşi prelungea sejurul la Sinaia. În realitate, Regele nu voia să dea prea multă atenţie chestiunii, pentru ca lucrurile întâmplate să nu apară în presă. Cu toate acestea, povestea a luat amploare tocmai din cauza delegatului belgian, care se lăudase cu succesele sale în amor; „am tăcut în privinţa participării tinerei fetei la scandaloasele evenimente, dar Jooris care este un mare palavragiu, a povestit (…)”[8], preciza Regele. Finalmente, el apela la ajutorul surorii sale, Maria de Flandra, cerându-i să facă demersuri pentru rechemarea lui Jooris, însă într-un mod discret, oferindu-i-se un alt post.”
…
Cea mai afectată din tot acest scandal pare să fi fost Regina: „Elisabeta s-a îmbolnăvit de supărare şi zace la pat”[16], nota Carol la data de 24 octombrie/5 noiembrie 1882. Iar societatea românească nu întârzia să se arate indignată de cele întâmplate: într-o scrisoare** către Veronica Micle, Eminescu asemăna curtea regală cu un „hotel”! Mai mult, într-un stil ironic, Eminescu descria întâmplările prin prisma sintagmei: „întreaga companie de domnişoare de onoare lucrată ca după comandă de întreaga companie de adjutanţi”[17]. În memoriile sale, Robert Scheffer, bibliotecarul curţii regale, spune că acest incident ar fi determinat o măsură de precauţie suplimentară: a fost amenajată o locuinţă specială pentru aghiotanţi, legată de castel printr-o galerie joasă, care nu putea fi folosită decât ziua; noaptea uşa era închisă, din grijă pentru virtutea domnişoarelor de onoare[18]. Puseul de moralism nu avea să dureze prea mult. Până în aprilie 1883, cazul Grădişteanu-Guillaume* era dat uitării, protagoniştii scandalului fiind reabilitaţi.”
Povestea întreagă a acestui scandal o găsiți aici.
*În februarie 1883, baronul Guillaume se logodeşte cu Eufrosina Grădişteanu, regele acceptă numirea junelui diplomat în calitate de însărcinat cu afaceri, dar ministerul belgian de externe îl transferă la Madrid, unde soţia îi dăruie, la sfârşitul aceluiaşi an, un fiu, Gustave. În 1928, baronul Gustave Guillaume va deveni ambasador al Belgiei în România, ţara de origine a mamei sale.
**”Să-ţi povestesc ceva neauzit – ca semn de demoralizaţie adâncă, care a pătruns în societatea noastrã greco-bulgară. Curtea regală e un adevărat… otel. Toată lumea se-ntreabă ce s-a-ntâmplat la Sinaia. Garda de acolo a prins pe secretarul legaţiunii belgice ieşind noaptea pe fereastră de la domnișoarele de… onoare. În sfârşit… Regele şi Regina… n-au aflat nimic. Radu Mehail depeşează însă Regelui o telegramă cifrată prin care-l anunţă de tot ce se petrece la Curte. Adjutanţii M. Sale împreună cu domnişoarele trăiau toţi în concubinaj. Regele are însă obicei de-a pune tocmai pe aceste domnişoare să-i descifreze depeşele. Din nefericire pentru ele – toate plecaseră în pădure cu galanţii lor – nimeni nu era decât regina acasă. Regina se pune de descifrează ea însăşi depeşa şi-şi pune mânile-n cap. În sfârşit, rege şi regină pleacă în pădure, la pavilionul de vânătoare, şi găsesc…? Întreaga companie de domnişoare de onoare lucrată ca după comandă de întreaga companie de adjutanţi. Scandal! Se zice că toţi adjutanţii şi toate domnişoarele vor fi daţi afară… dar… Iată un scandal fără pereche în analele curţilor europene.”
Citiţi şi
Cea mai proastă din curtea școlii
