S-a dus şi anul cu treişpe, gata, am scăpat. Chiar dacă mai sunt trei zile, l-am păcălit şi pe acesta. Iar linii, iar grafice, iar bilanţuri. Le urăsc visceral. Eu nu fac, nu servesc. Cumva, niciodată nu mi-au ieşit. Adică îmi propun anual, cu o precizie metronomică, să fiu mai bun, mai deştept, mai frumos, mai bogat. Încep fiecare întâi din fiecare nou an cu ideea că voi inventa ceva. Nu s-a întâmplat! Trăim pe repede înainte, iar vortexul clipelor ne distrage mereu de la lucrurile cu adevărat importante. Aşa că nu mă mai gândesc la ce va să vie, nici la ce a fost. Sunt pur şi simplu clipe transpuse în statistici matematice. A fost un an bun, dar putea să fie şi mai bun? DA! A fost un an prost, dar putea să fie şi mai prost? ABSOLUT!
Aşadar, de la anul care vine, îmi doresc doar un singur lucru: să ajung liniştit în următorul. Pe 2014 îl rog să fie bun şi să mă ducă în 2015. Am timp atunci de alte rezoluţii. Asta facem, rezoluţii. Trăim pentru ele. O să fim mai buni, mai frumoşi , mai deştepţi, mai bogaţi. Şi tot aşa…
Rezoluţii, rezoluţii, rezoluţii. Între timp, uităm să trăim. Ştiu sigur că n-o să fiu nimic din toate astea, iar graficele fiecărui sfârşit transpuse în noul început vor rămâne doar în mintea mea. Când eşti prins între patru pereţi şi vrei să evadezi, vei putea obţine doar var pe podea şi roşul sângelui pumnilor tăi pe ziduri. Întinde-te, priveşte de jos în sus şi vei descoperi un alb infinit. Încăperea îţi va deveni atunci anticamera universului…
Prin urmare, dragă domnule 2014, îţi promit doar un singur lucru: te voi trăi! Cum? Habar nu am… dar să fiu al naibii dacă îţi voi lăsa vreo clipă netrăită!
Rezoluţii, rezoluţii, rezoluţii… cine are nevoie de ele? Viaţa se trăieşte cu inima, nu cu bucăţi de hârtie mâzgălite în mintea noastră.
Apropo, de câte rezoluţii e nevoie pentru a obţine o revoluţie? A noastră…
O salată, să ne dregem
Luăm aşa : un măr Granny Smith (din ăla verde şi uşor acrişor), o mână de nuci, una de sâmburi de floarea-soarelui (seminţeee, băieţi, buneee, băieţi ! ), câteva migdale… apoi salată iceberg, un pumn de rucola şi unul de spanac verde, câteva boabe de struguri albi şi câteva de struguri roşii (restul lăsăm pentru vinul toamnei), o tijă de ţelină şi o mână de gorgonzola…
Amestecăm totul foarte bine… legumele le tăiem după gust.
Executăm un dressing dintr-un iaurt, o linguriţă de muştar cu boabe merge de minune şi Dijon!), o lingură oţet din vin roşu, sare şi piper şi 4 linguri de ulei de măsline extravirgin… toate puse într-un borcan cu capac şi amestecate până le iese aroma pe nasul peretelui de sticlă.
Punem peste legume şi servim cu crutoane de pâine.
Şi dacă mai vreţi s-aruncaţi un ochi gastronomic, intraţi aici.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
