O umbrelă fermecată și un zâmbet cât să îmbrace în veselie o lume întreagă. Sau un covor magic și o lampă cu un duh cu puteri nebănuite. Este atât de simplu să evadezi din lumea în care ești mereu un adult responsabil și în care problemele te copleșesc. Și totuși, foarte puțini dintre noi fac asta.
Umblăm pe străzi încovoiați și încrâncenați, stresați și de cele mai multe ori absenți. Și vin eu acum și vă întreb: nu vă e dor de voi, copii, lipsiți de griji și preocupați doar de joc si visare? Și dacă vă este dor, știați că sunteți doar la o bătaie de gene distanță?
Și, da, poate că o să râdeți citind aceste rânduri, poate că veți gândi că e absurd să mai faci așa ceva ca adult și, deși toate acestea vi se vor părea naive și puerile, vă invit, totuși, cu tot dragul, să serviți o linguriță din borcanul cu dulcețuri al copilăriei.
Vă aduceți aminte? În acele momente erați un pompier neînfricat sau o doctoriță care salva pisicuțele. Poate că închideați ochii și deveneați un brav cavaler ce se lupta cu toți balaurii sau o prințesă, ce știu eu? Un lucru știu sigur, dragii mei: erați în fiecare secundă a firii, mereu, fără îndoială, ceea ce vă imaginați. Ce s-a întâmplat de am ajuns să nu mai trăim bucuria aceea simplă? Viața! Da, este adevărat că viața nu este mereu simplă și nici ușoară, dar ne-a fost dată ca să o trăim cât mai frumos cu putință. Și este atât de simplu să faci asta, trebuie doar să te bucuri de ceea ce ai deja, să înțelegi că a tânji după ce are altul nu îți face decât rău și că de cele mai multe ori ai nevoie doar de imaginație ca să poți zbura.
Îmi aduc aminte că alergam după fluturi și că îmi închipuiam cum îmi cresc aripi colorate și străbăteam în zbor, râzând, lumi formate din castele de flori. Nu am avut zeci de păpuși, dar am fost mereu un copil fericit. Și am învățat să păstrez cu sfințenie legătura cu fetița aceea fericită. Copilul din tine nu e departe și are nevoie doar de dorința ta de a petrece timp cu el. Lasă-l să te poarte în lumea lui magică și vei simți cum toate chingile în care te simțeai prins dispar într-o clipită. Și da, asta nu-ți va plăti întreținerea sau lumina, dar sufletul tău va fi vesel și asta îți va da răgazul să respiri și să găsești soluții. Și mai e ceva: de ce ai vrea să fii abătut dacă poți să fii vesel? Iar pentru asta ajunge să închizi ochii și să rostești: supercalifragilisticexpialidocious! Și dacă nu crezi în formule magice, crede în copilul din tine. Îți va arăta el calea spre o viață fericită. Trebuie doar să îți dorești asta!
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
