În 1936, F. Scott Fitzgerald nu era nici pe departe un autor necunoscut la începutul carierei. Dimpotrivă, publicase deja Marele Gatsby, se împrietenise cu alți colegi de breaslă, printre care și Hemingway, și își rotunjea venitul scriind povestiri și nuvele pentru revistele americane. Tot atunci a trimis una și la redacția The New Yorker care nu i-a răspuns, dar le-a trimis în schimb un memo angajaților, deloc măgulitor la adresa autorului.
Thank You For the Light, lungă de doar câteva pagini, era descrisă drept „atât de bizară încât nu seamănă cu nimic din scrierile cu care îl asociem și prea fantastică”. În plus, era menționat că nici nu intră în discuție publicarea povestirii despre o văduvă care sosește într-un oraș puritan și, cum nu reușește să facă rost de doza ei zilnică de nicotină, găsește alinare în locuri surprinzătoare. Aproape 80 de ani mai târziu, nepoții lui au găsit paginile în arhivele lui, iar The New Yorker a avut ocazia să o recitească. Deloc surprinzător, de data asta a decis să o publice, cu toate că subiectele care păreau tabu la acea vreme acum par demodate. O dependentă de heroină frustrată că nu poate fuma la serviciu nu mai este o tragedie atât de mare într-o lume care luptă împotriva fumatului, viciu de altfel foarte la modă în America anilor ‘30.
Autorul n-a primit atunci nici scrisoarea de refuz și nicio altă explicație. E drept că, între 1929 și 1937 Fitzgerald a publicat trei nuvele și două poeme în paginile revistei, poate cea mai notabilă fiind O scurtă autobiografie, în care scriitorul și-a analizat viața în funcție de băuturile alcoolice pe care le-a consumat și apoi consemnat în ordine cronologică, de la cocktailurile Sazzarac din 1919 până la șampania băută pe 4 iulie 1921 sau cocktailurile cu cremă de cacao din 1922. De altfel, unii editori s-au întrebat dacă povestirea Thank You For the Light n-ar fi cumva despre pasiunea pentru băuturi a lui Fitzgerald. Scriitorul s-a mutat în sudul Californiei în anii ‘30, unde a lucrat ca scenarist la Hollywood. A murit pe 21 decembrie 1940, la doar 44 de ani, de un atac de cord, lăsând neterminat romanul The Last Tycoon. Astăzi însă Marele Gatsy, care la vremea publicării a avut vânzari dezamăgitoare, e considerat marele roman american.
Citiţi şi
Părinți reglați emoțional, copii alfabetizați emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
