Toate cărțile, sfinte sau drăcești, toți proorocii, nostradamușii, mamele Omizi și Brățări, toți vizionarii și ghicitorii în bobi, toți prevestesc sfârșitul lumii sub forma unui eveniment scurt și apocaliptic, fie el ciocnire cu comeata, cutremur, potop, Nibiru, și alte asemenea. În orice caz, un sfârșit rapid, nedureros, purificator.
Ei, nu, nu cred că merităm așa ceva. Cred că sfârșitul lumii e un proces lent, chinuitor, care începe cu otrăvirea hranei, aerului și apei, cu vestejirea pășunilor, decapitarea pădurilor, schimbarea albiilor râurilor, topirea zăpezilor veșnice, ticăloșia guvernanților, umilirea și umilința nărodului norod, nimicirea cireșilor în floare și a filelor de Carte…
Cred că sfârșitul lumii începe cu lăcomia devastatoare a omizilor ce lasă duzii desfrunziți, cu hingherii ce se bucură de mirosul fetid al fricii din ochii animalelor neputincioase și hăituite, cu duhoarea stătută și biruitoare a spitalelor, cu copiii timpurilor noi, navigatori naivi în internetul sordid al pornografiei și al prafurilor albe, cu hetairele viclene și nerușinate obscen răstignite la colțuri de programe TV matinale, cu miniștri gângăvi, peltici și băloși, agramați, incompetenți și slugarnici, cu pomii livezilor grei de scroafe coapte, cu palate halucinante de marmură în buza lacurilor, cu arbori de cauciuc și palmieri zgribuliți tivind poala pădurilor de foioase și țărmul mării…
Cred că sfârșitul lumii începe atunci când Poetul, Profesorul, Menestrelul și Înțeleptul sunt puși la Porțile Cetății, când Preotul stă beat, cu capul pe masa udă a birtului, între două sfeștanii, când bolizii cu sute de cai putere se lățesc grobian în parcuri și pe poteci, când trenurile deraiază oftând de lipsa șinelor furate.
Pentru mine sfârșitul lumii a început atunci când m-am bucurat că morții mei dragi nu mai sunt ca să vadă toate astea. Ironică dezlegare… să vezi în moarte izbăvirea de viață și de mizeria ei ca o Apocalipsă scurtă, decisivă, purificatoare, la dată și oră fixă, așa cum toți profeții prevestesc sfârșitul lumii…
Celelalte încercări de a celebra scriitoricește această ultimă dată secvențială a secolului – 11.12.13 –, care este și singura a mileniului III cu două numere prime, le găsiți aici, aici, aici şi aici.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
