Mai mult ca niciodată, fotografia a devenit esenţa noii comunicări. Un număr impresionant de imagini – peste jumătate de miliard, şi tot creşte – se publică zi de zi. În ciuda acestei cifre colosale de imagini ce ne asaltează în fiecare clipă, cele mai bune şi emoţionante fotografii întotdeauna ies din mulţime.
TIME a realizat o selecţie de 10 fotografii realizate în 2013, care au surprins evenimente dramatice petrecute în lumea noastră, şi au stat de vorbă cu cei care le-au realizat pentru a afla povestea fiecărei imagini.
Fotografie: John Tlumacki – The Boston Globe/Getty Images
Boston, Massachusetts, USA. 15 aprilie 2013.
După aproximativ 2 ore şi 40 de minute de la momentul când unul dintre participanţii la Boston Marathon, cursa pentru bărbaţi, a trecut primul linia de sosire, a explodat prima bombă. Eram la linia de sosire pentru a-i fotografia pe câştigători. Prima bombă a explodat pe Boylston Street, la mai puţin de 15 metri de mine. Zgomotul pe care l-a făcut m-a zdruncinat. L-am văzut pe unul dintre concurenţi, Bill Iffrig, căzut jos, pe stradă. Am alergat spre el ca să-l fotografiez. În acelaşi timp, trei poliţişti alergau spre el, unul dintre ei având arma în mână, fiindcă a doua bombă explodase la o distanţă de trei clădiri. Nu i-am văzut arma ofiţerului decât în momentul în care am editat fotografia.
Nu am realizat pe moment ce se întâmpla, dar când am mers pe trotuar, câţiva paşi mai încolo, am văzut ce oroare s-a petrecut. Atunci am înţeles ce fotografiasem. Un poliţist s-a uitat la mine şi mi-a spus: “Nu ar trebui să stai aici, este posibil să explodeze o altă bombă.” Pe trotuar, erau membre amputate de bombe şi peste tot era plin de sânge. Am mai stat cam 12 minute şi am făcut fotografii. Am mers apoi la maşină, mi-am scos pantofii care erau plini de sânge şi am început să editez fotografiile făcute. În nopţile urâte, aceste imagini îmi revin mereu şi mereu în minte.
Ultima îmbrăţişare. Fotografie: Taslima Akhter
Savar Dhaka, Bangladesh. 24 aprilie 2013.
Ziua de 23 aprilie, încă e proaspătă în mintea mea. La ora 9 dimineaţa, am auzit ştirile şi am alergat spre Rana Plaza. În acea dimineaţă, nu am înţeles ce era acolo, dar pe urmă mi-am dat seama de lucrul îngrozitor care s-a petrecut. Întreaga zi, zeci de oameni încercau să-i ajute pe supravieţuitori. La miezul nopţii, încă erau acolo mulţi oameni. Vedeam groaza în ochii rudelor. Unii plângeau, alţii îi căutau pe cei dragi.
În jurul orei 2 am, printre numeroase trupuri ucise de clădirea care se prăbuşise peste ei, am găsit în spatele clădirii un cuplu îmbrăţişat între dărămâturi. Partea de jos a corpurilor le era prinsă în beton. Un fir de sânge se scursese, ca o lacrimă, din ochiul bărbatului. De atunci, acest cuplu a rămas prodund în inima mea. Atâtea întrebări îmi veneau în minte. La ce s-au gândit în acel moment? Şi-au amintit de familia lor? Au încercat ei să se salveze? Mă întreb adesea dacă visurile acestor oameni contează în vreun fel, ei reprezentând cea mai ieftină forţă de muncă din lume.
Am primit scrisori din toată lumea, în care oamenii îşi exprimau solidaritatea cu aceşti muncitori. Acele scrisori m-au inspirat atât de mult, în timp ce acest teribil accident m-a făcut să-mi pun numeroase întrebări privind responsabilităţile mele ca fotograf. Fotografia este protestul meu.
Fotografie: Tim Holmes – AP
Dunalley, Australia. 4 Ianuarie 2013.
În 4 ianuarie, un incendiu a distrus micul nostru orăşel de coastă, Dunalley, din sudul Tasmaniei. Soţia mea şi cu mine, împreună cu cei cinci nepoţi, ne-am adăpostit sub dig, în marea ce mărgineşte proprietatea noastră. Apa era rece, focul era puternic, dar cea mai mare problemă era lipsa aerului. Am găsit o zonă micuţă unde aerul era respirabil; am stat acolo, două ore şi jumătate. Am făcut această fotografie de pe iPhone, ca să-i trimit fiicei mele, să vadă că sunteţi toţi împreună. Am supravieţuit, însă casele şi tot ceea ce am avut au fost distruse în flăcări.
Fotografie: Daniel Etter – Redux
Istanbul, Turcia. 1 Iunie 2013.
Dimensiunea atinsă de aceste proteste m-a surprins. Cum locuiesc în apropiere de Piaţa Taksim, din Istanbul, sunt obişnuit să văd demonstraţii. Acestea nu păreau să aibă nimic deosebit faţă de altele. Aşa că, am plecat din Turcia pentru un documentar în Ucraina. Dar în timp ce călătoream, demonstraţiile împotriva planului de reamenajare a parcului Gezi au început să fie îndreptate împotriva premierului Erdogan. Am hotărât atunci să mă întorc în Turcia.
În noaptea următoare, am fotografiat tineri care se confruntau cu forţele de ordine, în apropiere de locul unde se află biroul premierului. S-au folosit tunuri cu apă şi gaze lacrimogene. Pe una din baricade, l-am văzut pe acest tânăr, fluturând steagul Turciei, fără să poarte vreo mască de protecţie, prăbuşindu-se apoi sub efectul gazelor. L-am urmărit şi am făcut câteva fotografii. Imediat după ce a fost postată imaginea asta pe Facebook, a devenit virală.
Fotografie: David Jenkins – Caters News
Seal Island, Africa de Sus. 26 iulie 2013.
Am fost deseori aici pentru a fotografia modul în care rechinul alb vânează foca cu blană. În dimineaţa de 26 iulie, am mers din nou, împreună cu un tur operator local. Marea nu era prea agitată şi erau câţiva nori deasupra, un moment perfect pentru a vedea rechinii porniţi la vânătoare. De obicei, cel mai bun timp este cu o oră înainte de răsăritul şi apusul soarelui. Am ajuns pe la 7 şi un sfert şi imediat am putut să ne dăm seama că vom avea ce vedea.
Am observat la un moment dat o focă ce s-a desprins din grup. O pradă perfectă, rechinii preferă să vâneze o focă singură, deoarece şansele sunt mai mari. Am luat în obiectiv foca şi, dintr-o dată, absolut prin surprindere, un imens rechin a atacat-o. Avea gura larg deschisă, iar foca a reuşit să scape. În următoarele câteva minute, foca stătea în jurul rechinului, dar departe de gura lui, folosindu-se de abilitatea ei de a-l epuiza pe rechin. Când rechinul a renunţat, foca a reuşit să se întoarcă în siguranţă la celelalte.
Fotografie: Tyler Hicks – The New York Times/Redux
Nairobi, Kenya. 21 septembrie 2013.
Era clar că se petrecuse o catastrofă când am ajuns în Westgate Mall din Nairobi. Au fost anunţate împuşcături şi am văzut sute de victime împuşcate şi rănite, scoase afară din clădire. După ce am fotografiat panica de afară, am intrat în mall. Găsisem acolo câţiva poliţişti dezorganizaţi şi o mulţime înspăimântată ce încerca să scape de atacatori. Pe jos, erau cadavre şi, printre ele, am văzut o femeie întinsă pe podea care îşi ţinea aproape cei doi copii. Stăteau acolo, îngroziţi, în timp ce muzica din staţia magazinului continua să se audă. Femeia şi copiii au fost apoi salvaţi, fără să fie răniţi.
Fotografie: Peter van Agtmael – Magnum for TIME
Humble, Texas, USA. 12 iunie 2013.
Am făcut această fotografie cu Bobby Henline la un motel din Houston. În acea zi, el se întâlnise cu tatăl lui Rodney McCandless, un băiat de 19 ani care a murit în Irak, în aceeaşi explozie care l-a mutilat şi pe el.
Bobby a intrat în piscină, iar eu eram într-un balcon. Câţiva oameni din motel ieşiseră pe balcon, beau bere şi priveau în linişte. Boby înota mai departe, fără să le acorde atenţie.
La un moment dat, persoana de la recepţia ne-a anunţat că trebuie să închidă piscina la ora 9. Protestele noastre şi încercările de a o convinge să ne mai lase, nu au avut succes. O ploaie uşoară a început apoi să cadă. Ne-am terminat treaba şi ne-am dus la o bere.
Fotografie: Mosa’ab Elshamy – Anadolu Agency
Cairo, Egipt. 27 iulie 2013.
După ce am auzit că forţele de securitate i-au atacat pe susţinătorii lui Morsi, imediat după miezul nopţii am mers spre piaţa Rabaa Adaweya. Toată noaptea alergasem între piaţă, spitalul amenajat provizoriu şi o sală unde era ţinuţi cei morţi, fiind martor la violenţe incredibile. Era un zgomot permanent, ambulanţe, sirene, împuşcături. Aerul era plin de gaze lacrimogene şi fum. După 12 ore, epuizat, am lăsat jos camera foto şi mă întorceam acasă. Pe drum, am auzit nişte ţipete şi am văzut un grup mare de oameni. Doi bărbaţi duceau în braţe un tânăr care fusese împuşcat în cap. Bărbatul din dreapta era în şoc. Nu ştia dacă băiatul pe care îl ducea era mort, cerea un medic şi o ambulanţă şi îl implora pe Dumnezeu să aibă milă. Am scos repede aparatul foto şi am făcut fotografia asta. A fost ultima pe care am făcut-o în cea zi înfiorătoare, dar este cea care a rămas memorabilă.
Fotografie: Philippe Lopez – AFP/Getty Images
Tolosa, Leyte, Filipine. 18 noiembrie 2013.
În această perioadă a anului, în Filipine este o vreme bântuită de furtuni. În ziua de 18 noiembrie, norii se adunaseră, iar de-a lungul drumului oamenii făceau focuri pentru a arde ceea ce rămăsese în urma taifunului. Pentru o clipă, acel loc devastat a prins o stranie frumuseţe, în momentul în care pe drum a apărut acest grup format din femei şi copii. Cred că oamenii se uită la această fotografie nu doar pentru că, vizual, provoacă emoţie, ci pentru că, într-un fel, unii văd în ea propria lor credinţă.
Fotografie: Emin Özmen – Agence LeJournal
Keferghan, Siria. 31 august 2013.
Am făcut această fotografie în 31 august, în Keferghan,un oraş de lângă Aleppo, în nordul Siriei. A fost cea de-a patra şi ultima execuţie din acea zi săvârşită de Al Qaeda. Oameni din sat cu copiii lor erau acolo şi priveau, în linişte, scena. Toţi acei oameni care au privit execuţiile păreau uşuraţi. Nu eram sigur ce fel de fotografie am făcut. Am încercat cu greu să nu las camera. Am vrut doar să înregistrez cu aparatul foto ceea ce se întâmpla acolo. Trebuia să am o dovadă a ceea ce vedeam. Acesta este un război, iar eu am fost în mijlocul unui moment greu de suportat.
Imagini care ne-au arătat, deşi am fi dorit să nu le vedem niciodată, că lumea în care trăim nu este întotdeauna şi peste tot aşa cum, fără îndoială, cei mai mulţi ne-o dorim: liniştită, celebrând viaţa.
Citiţi şi
Dragostea poate fi o dependență
Așa începe al III-lea Război Mondial
IRLANDA – femei combatante. Istoria unei fotografii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
