Etică, ecologism și etichetă – termeni, aparent fără legătură directă, dar care spun împreună povestea unui fenomen comun astăzi – masa în oraș. Totuși, nu despre normele de etichetă în timpul mesei sau cât de etic este să mâncăm carne, aș vrea să scriu astăzi, ci despre o întrebare care apare mereu la finalul mesei – a cere sau nu mâncarea la pachet, mai exact mâncarea rămasă neconsumată.
Înainte de a răspunde că nici nu se pune problema unei astfel de întrebări, pentru ca așa ceva, pur și simplu „nu se face”, vă invit să privim problema din perspectiva mai sus menționată.
Ecologism
Un raport al Națiunilor Unite, lansat în septembrie 2013, arată că, anual, o treime din alimentele produse pentru consumul uman, se aruncă, lucru care transformă deșeurile alimentare în a treia sursă de emisie a gazelor cu efect de seră, după cele produse de întreaga activitate industrială a Statelor Unite ale Americii și Chinei. Raportul estimează că amprenta de carbon a mâncării irosite este echivalentă cu 3,3 miliarde de tone de dioxid de carbon pe an. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură relevă faptul că 1.3 miliarde tone de alimente sunt aruncate anual, generând pierderi de 750 miliarde dolari.
În lumea industrializată, risipa alimentară este cauzată de consumatorii care cumpără prea mult și aruncă ce nu mai pot mânca, în timp ce în țările în curs de dezvoltare, acest fenomen are loc din cauza agriculturii ineficiente sau lipsei procedurilor adecvate pentru depozitare.
În finalul raportului, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură recomandă ca populația din țările dezvoltate să fie încurajată să consume porții mai mici și să folosească mai bine rămășițele. Companiile ar trebui să ofere surplusul de alimente fundațiilor de caritate și să dezvolte alternative pentru aruncarea resturilor organice în gropile de gunoi. Cifre destul de impresionante, nu-i așa?
La scurt timp după apariția acestui raport, m-am bucurat să aflu de o inițiativă britanică, a Asociației pentru Alimentație Publică cu impact scăzut asupra mediului, (chiar există, în engleză sună mai …real: Sustainable Restaurant Association) care urmărește să reducă din efectele produse de risipa alimentară. Inițiativa a apărut în urma unui studiu care arată, printre altele, că 25% dintre clienți se simt inconfortabil să ceară mâncarea neconsumată, la pachet, deși ar vrea acest lucru.
Astfel, în cadrul programului Too Good To Waste, 25.000 de cutii biodegradabile, vor fi vândute unui număr de 50 de restaurante din Londra. Printre participanții la program se numără Quilon, unul dintre cele mai apreciate restarante cu patru stele Michelin. Clienții restaurantelor vor fi încurajați să ia acasă mancarea rămasă neconsumată, iar personalul să abordeze această practică într-un mod mai firesc.
Etică
Din cauza modificărilor climatice, unele regiuni devin mai puțin prielnice pentru agricultură, ceea ce duce, la nivel global, la creșterea prețurilor alimentelor. Deși este puțin probabil ca populația din țările dezvoltate să fie afectată de creșterea prețurilor, (această categorie cheltuind doar o mică parte din venituri, pe alimente), în țările subdezvoltate, unde, până la 80% din venituri sunt folosite pentru alimentație, impactul este unul semnificativ.
Prețurile se majorează și din cauza cererii în creștere pentru produse lactate și din carne. Producerea acestor proteine animale necesită un consum important de grâne, ceea ce duce la creșterea prețurilor cerealelor, pentru populația din țările subdezvoltate.
Dacă poluarea planetei sau foametea din Africa nu v-au convins de importanța unui stil de viață, de a socializa și mânca, mai rațional, poate faptul că, din punct de vedere al normelor de etichetă este absolut acceptabil să mâncăm atât cât avem nevoie și să păstrăm restul, va cântări mai greu.
Etichetă
Obiceiul de a cere sau mai exact, a nu cere mâncarea rămasă, pentru acasă, face parte din cultura noastră. Abundența și, în consecință, risipa, au fost de-a lungul istoriei, simboluri ale bogăției și statutului social privilegiat. Așadar, există sentimentul de conformitate socială, teama de a fi etichetați drept lacomi sau de-a dreptul sărmani, de aici și denumirea în engleză “doggy bag”, ca o scuză că mâncarea nu este pentru noi înșine, ci pentru un cățel. Nu al nostru! Unul de pe stradă…
Totuși, normele de etichetă țin pasul cu timpurile în care trăim și au o doză bună de logică în ele, așadar, e perfect acceptabil ca, în cazul în care, din diverse motive, am mâncat puțin din felul comandat la restaurant și am vrea să-l luăm acasă, să spunem asta personalului care ne servește.
Putem trăi frumos, putem avea o viață socială, ieși la restaurant, gândindu-ne, în același timp, cu empatie și considerație, la cei din jurul nostru, care sunt, sau care vor veni.
Citiţi şi
De ce ne cade mai mult părul iarna și ce ne recomandă specialiștii
7 idei de mic dejun delicios și răcoritor pentru diminețile verii
Ce să faci pentru ca și în creierul tău să fie aprins un pom de Crăciun
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
