Despre o scufundare. La HMS Hermes, portavion britanic, scufundat de aviația japoneză în 1942. Stă la peste 55 metri adâncime. Este o scufundare tehnică, cu mai multe stadii de decompresie.
Ritualul pregătirii…
Îţi iei AERUL. Mișcările sunt mai încete, te bucuri că o altă pereche de ochi se uită la ce faci. Apuci fiecare piesă cu deliberare. O privești. O potrivești, o strângi, o măsori. O verifici, o integrezi, o prețuiești. E viața ta acolo…
Îți pui armura neagră de fier și cauciuc și plastic și sticlă. O strângi, o potrivești, o măsori, o verifici. În liniște. Cu calm. Nu se glumește. Îți pui cuțitul și busola și calculatorul. Potrivești și strângi. Măsori, verifici. Deliberat, cu calm.
Te uiţi la partner – la armură, la ochii lui, la AERUL lui. El se uită la AERUL tău. E AERUL nostru. Te uiți în ochii lui și cauți. Citești ce e acolo: liniște sau anticipație sau frică sau falsul calm, nerăbdarea tensionată…
Armura e grea… ești ca un gândac superumflat, încărcat și dizgrațios și te târăști ridicol spre barcă.
Se spune slujbă: asta e tehnologia, asta e voința noastră, așa vom vorbi noi. Doamne, care e voința TA? Vorbele noastre sunt hărți ale vieții noastre acum. Cu ele ajungem unde vrem.
Scufundarea
E un drum lung până la epavă… Cobori o scară în întuneric, lumina este albă, apoi albastră, apoi lumina este neagră. Scara parcă nu se mai termină. În jos, în jos, jos, în întuneric… timpanele pocnesc și scârțâie și crănțăne și dor și se ușurează, iar scara continuă mână după mână după mână. Și e frig. Vrei să ajungi jos, la epavă, dar nu cazi, nu mai ai greutate, trebui sa te tragi în jos pe scară pe funie, de ancoră, pe funia care te leagă de AER și de Epavă.
Frică… e negru, e frig. Brusc, nu mai vreau. Ce fac aici? De ce să respir AERUL ăsta greu? De ce să îl țin așa în mine, de trebuie să fiu zgârcit cu el? Dacă se termină… am metri și metri și zeci de metri de ocean peste mine. Mult, dacă e prea mult? Dar vorbele ți-au facut harta vieții și acum aluneci, ca o frunză moartă spre Epavă… un cimitir. Aici au murit oameni luptând cu diperare. Furia luptei lor încă se aude. În tunul care ținteste spre soarele palid din lumina neagră… în obuzele din rastelele care se ghicesc dintre corali.
Alunecăm mai departe ca niște fantome… în liniște… deliberat… Tristeța e palpabilă, o simt în hublourile negre… În rămășite înduioșătoare ale unei lumi pierdute: un ventilator, o clanță, un telefon mut… A cui e tristețea de pe bordajul epavei?
Ce e în față, ce e sub punte? ce vom întâlni, cu ce ne vom înfrunta? Te cuprinde anticipația… începi să-ți auzi respirația și parcă te asurzește? Se uită la tine un pește-scorpion – imens, urât, otrăvitor, cu gura hâdă, mascat ca să te prindă; te tragi înapoi cu repulsie… Alunecăm mai departe… printre voaluri albe, care unduiesc în curentul trecerii noastre. Sunt giulgiurile Epavei…o îmbracă, o mângâie… E un loc bun pentru tristețe, e un loc bun de lăsat tristețea aici, e la locul ei. Respirația din auzul tău nu e aici la locul ei, pare stranie…
Semn “în sus”… Mă cheamă AERUL… o luăm încet, încet pe scară în sus… tentația de a zbura spre aer… disciplina calculatorului înfrânge instinctul. Mai încet, mai stai! E agonizant! Vreau la lumină! NU, mai stai! Disciplina formulei matematice… Analiza matematică ne stăpânește acum. Se calculează o limită de la sânge la apă oceanică, de procente de moli de oxigen în azot, înmulțite cu minute de tristețea Epavei. Se integrează expresia și rezultă Viață! Aproape am ajuns…Văd AERul!! Văd de dedesubt unde se termină APA … Nu încă… mai stai… răbdare, răbdare, răbdare… încă cinci minute. Oxigenul are un gust…acru, intră greu, e un elixir…
Soare, AER, APĂ,…Trăiesc și vreau să mă aud: că trăiesc și atunci țip tâmpenii, mă mir că spun așa tâmpenii și mă bucur! Râd! Am lăsat jos tristețea! Am păcălit moartea.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
