Am o stare de spirit aşa frumoasă în dimineaţa asta! Simt că sufletul meu e topit în bucle Art Noveau şi că trandafiri parfumaţi se-mpletesc cu pene de fulgi… Iar femeia asta mă cutremură cu vocea ei, îmi zguduie zidurile de praf, să le glazureze mai frumos zăpada curată ce cade…
Şi-n dimineaţa asta mi-e dor de Parisul meu frumos… Mi-e dor de acel moment al dimineţii în care afară e încă aproape-ntuneric şi florarii îşi deschid florăriile la colţuri de stradă… Nu pot să explic în ce fel iradiază în aerul tare al dimineţii parfumul acelor buchete de fluturi vegetali, cu aripi vii parcă… sau cum e când închizi ochii şi tragi uşor aerul adânc în piept, ca-ntr-o rugăciune-abia rostită, păstrând pleoapele strânse şi parfumul în suflet…
Mi-e dor de “r”-ul acela pişcător ce parcă-ţi pune auzul pe bigudiuri, pe care-l primeşti cu “Bonjourrr“-ul ce urmează deschisului uşii şi de cel pe care încerci şi tu să-l înapoiezi, încordându-ţi puţin mai mult cerul gurii… “Merrrci beaucoup”, urcând vocalele din ultimul cuvânt ca-ntr-un şotron pe ţambal… Mi-e dor de neoclasicismul dulce al clădirilor sale şi de străzile pavate, pe care, pe cuvânt că au păşit la un moment dat toţi eroii cărţilor copilăriei mele! Mi-e dor de Sena aceea bătrână şi ridată, în care parcă mai ghicesc încă sângele şi murdăria unor vremuri în care Parisul era mult mai puţin un construct boem de marketing…
Dacă aş fi acum în Paris… m-aş plimba prin acea piaţă mirifică din Montmartre, în care-mi imaginez astăzi, doar vreo doi pictori răzleţi, rătăciţi printre fulgii uşori de zăpadă… Mi-aş scutura ghetele şi-aş păşi în Sacre Coeur pentr-un moment de intimitate pe care nu-l voi descrie aici… Aş simţi cum îmi îngheaţă mâinile pe-un cornet de îngheţată cu ciocolată, singura îngheţată cu ciocolată care mi-a plăcut vreodată, pe unul dintre podurile Parisului, în timp ce ochii mi-ar deveni una cu apele şi sufletul, cu cerul… apoi m-aş opri într-una dintre cafenelele acelea cu zvon de clinchet la intrare… Aş comanda un pahar de vin roşu şi m-aş cufunda-ntr-o carte de pe la 18…, cumpărată de la buchiniştii din apropiere de Notre Damme. Din care aş întelege, fireşte, mult prea puţin, dar pe care-aş citi-o doar pentru plăcerea de-a zăbovi în limba sufletului meu preţ de-o oră, o zi, o viaţă…
Mon matin en rose…le voilà:
Citiţi şi
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Le temps d’aimer – Fețele iubirii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
