Bună ocazie, 1 Decembrie, să sune goarna deşteptării patriotismului românilor, cam amorţit în ultimii ani, şi tot mai anemic de când cu criza. De-atâta năduf vărsat zilnic de aproape toată lumea aptă de muncă, nu neapărat şi muncitoare, cum că ar pleca şi ieri din România, dacă… şi aici motivele sunt puţine şi fixe, de-atâta gâlceavă politică, nu mai auzim goarna străbună. Nu ne mai emoţionează imnul, pe care îl considerăm o glumă proastă. Nu ne mai gândim cu mândrie la istorie, pe care o socotim puţină. Nu ne mai place aproape nimic din trecut, pe care îl vedem la fel de neîndestulător, cultural şi material, cum e şi prezentul ori, mai rău, viitorul.
Bună ocazie, zic, 1 Decembrie, pentru concordie. Sau măcar pentru armistiţiu. Dar, nu. Fiecare formaţiune politică pare-se că are ziua ei naţională şi locul ei unde o celebrează. Aşadar, la recepţia de la Cotroceni, dată de Preşedintele în exerciţiu în onoarea Zilei Naţionale, cu două zile mai devreme, nu au fost prezenţi, nici măcar de ochii străinilor, politicieni reprezentativi de altă culoare decât cea portocalie.
Societatea civilă a fost o prezenţă simpatică, dacă ne jucăm cu cuvintele şi o numim astfel după simpatiile politice. BOR a fost reprezentată la vârful său preafericit. La o întrebare adresată de un mirean ca unui oracol – cam cât credeţi că mai durează criza? răspunsul patriarhului a fost diplomatico-religios “Cât o vrea Dumnezeu, care ne încearcă. Dar după rău, vine şi bine, nu aţi observat asta?” Mireanul nu părea să fi observat şi arăta cam dezamăgit. Pe de altă parte, la aşa întrebare, aşa răspuns.
Coadă, dacă vreţi, la vorbitor (socializare) era la câteva persoane. După Patriarh, la care se aştepta şi pentru binecuvântări ad hoc, inclusiv a vinului din pahar (purtătorul de cuvânt al Poliţiei îşi dorea foarte intens acest lucru; imaginaţi-vă un gest mai ireverenţios, mă rog, mai din… ciocan; poate doar unul din topor), următoarea în centru atenţiei a fost Elena Udrea. Boc s-a pierdut uşor în mulţime. Becali s-a străduit să nu se piardă, dar nu i-a ieşit, fiindcă l-au pierdut din vedere ceilalţi. Preşedintele a stat cel mai puţin, veteranii, cel mai mult şi m-au impresionat cel mai tare. De ce? Pur şi simplu pentru că, în afară de uniformele de gală, nu se deosebeau cu nimic de ceilalţi pensionari care se bucură la mâncare pe alese şi pe îndestulate oferită gratuit. Mulţi vor fi făcut indigestie. Mi s-a părut foarte trist.
Am încercat să-mi explic absenţa multor figuri publice, din politică sau nu. Şi nu le-am găsit nicio scuză. Nu cred că nu au fost invitate. Or fi respectat uzanţele şi să fi declinat măcar invitaţia? Pentru că un lucru sigur nu l-au respectat: Ziua Naţională. Protestul lor a mers prea departe. Opoziţia şi simpatizanţii ei au reuşit să transforme Ziua Naţională tricoloră a României în ziua naţională monocromă a româniei. Păcat!
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
