Îl sun pe omul nostru. “Bună dimineața, Mihaela Cârlan sunt, în legătură cu concursul literar, scuzați ora matinală…” “Da, da… săru’mâna…” se aude o voce lipsită de inflexiuni… “Voiam să vă întreb dacă v-ați uitat pe site la rezultate?” “Chiar acum mă pregăteam să mă uit… știți, azi-noapte, cu Holloween-ul…” “Bine, stau cu dumneavoastră până deschideți…” Tăcere. “Aaa, da, m-am găsit, mulțumesc…” Nici urmă de entuziasm…. “Felicitări, vă aștept la București, la premiere, pe 19 noiembrie…” “Păi, nu știu dacă o să pot, trebuie să mă învoiesc de la serviciu…” Tot lipsă reacție firească. “Păi, le plătiți dumneavoastră ziua de lucru, că o să aveți de unde…” Parcă ceva se schimbă în vocea lui, dar nu important și mai degrabă a nedumerire. “O să încerc…” Îmi vine deodată ideea să întreb “Dar ați mers și mai jos de locul 12???” “Nu, acum…” și apoi explozia “Cum, vreți să spuneți că am câștigat?!?” “Da, domnule, da, ați câștigat!” aproape țip eu în telefon, ușurată că nu vorbesc cu un robot. “Vai, nu pot să cred! Eu n-am câștigat niciodată nimic (ca în reclama aceea, dacă vă amintiți, exact ea mi-a venit în minte), doar o grămadă de diplome… Vă mulțumesc, sunteți foarte tare! Foarte tare!” Recunosc, asta mi-a plăcut. 🙂 “Deci veniți la București, pe 19…” “Da! Sigur că da! Mi-ați făcut dimineața frumoasă, ziua, luna!” Așa da, domnule Recheșan! Așa, da! 🙂
Citiţi şi
Poți manipula jocurile de păcănele?
Antonia Pup refuză cei 3.000 de lei oferiți de Guvern elevilor de nota 10
M-ai avertizat să nu mă îndrăgostesc de tine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
