După ce au votat pentru prima dată la 29 aprilie 1945, în cadrul unor alegeri municipale, femeile din Franţa şi‑au câștigat definitiv dreptul de vot la 21 octombrie, același an, odată cu desfășurarea alegerilor legislative. Încă din 1944, o ordonanţă adoptată de guvernul provizoriu al generalului de Gaulle prevedea că „femeile sunt votanţi eligibili în aceleaşi condiţii ca bărbaţii“. Doi ani mai târziu, Constituţia adoptată la 27 octombrie 1946 includea printre principiile de bază ale republicii „legea garantării drepturile egale ale femeilor cu bărbaţii în toate sferele“.
Manifestaţie pentru dreptul femeilor la vot, Franţa, 1934. Foto: AFP
Pentru o mai bună imagine asupra problemei dreptului la vot al femeii, vă mai amintim că americancele au putut vota încă din 1920 (18 august), odată cu ratificarea celui de-al 19-lea amendament al Constituției SUA.
În România, femeile au obținut dreptul de a vota prin Constituția din 1938, la capătul unor lungi și susținute lupte purtate de către militantele feminismului cu autoritățile de la București.
Ella Negruzzi, prima femeie avocat din România și una dintre cele mai prolifice feministe, justifica astfel drepul la vot al femeii, într-o conferință susținută în 1937: „Sunt vreo 1.400 de ani de când s-a ţinut la Mâcon, în Franţa, în 581, un sobor de preoţi, pentru a se hotărî asupra mult-discutatei controverse de atunci, dacă femeia are sau nu are suflet şi dacă ea poate fi pusă pe aceeaşi treaptă cu oamenii, adică bărbaţii. După lungi discuţii, Consiliul de la Mâcon a decretat că femeia are suflet şi, prin urmare, poate fi considerată ca o fiinţă omenească.“
Citiţi şi
Gilles Lipovetsky – A treia femeie
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
