Şi nu doar prea devreme, ci chiar păgubos. Cauza adolescentei pakistaneze e deja cunoscută în întreaga lume, iar onoarea care i s-ar face prin primirea celui mai prestigios premiu ar putea să aducă deservicii cauzei înseşi. Dar şi copilului Malala. Toată atenţia asupra ei ar mai lăsa-o să înveţe, ea luptând tocmai pentru dreptul femeilor la educaţie? O astfel de distincţie ar trebui să fie o recunoaştere nu a startului, ci a finish-ului unei curse. Plus că reflectoarele îndreptate deja asupra Malalei sunt cele mai importante de pe mapamond. Vor rămâne la fel, vor rămâne aceleaşi şi după câştigarea premiului?
Sunt cauze pentru care oamenii luptă de ani mulţi, uneori chiar de-o viaţă, cauze care merită tot atâta atenţie precum cea a Malalei, însă vizibilitatea lor e foarte mică. Câştigarea Premiului Nobel pentru Pace ar fi exact lucrul care ar face din ele cauze cunoscute şi, poate, câştigate la un moment dat. Recunosc, m-au atins drept în inimă cuvintele Dhiyei Kuriakose, o tânără jurnalistă, originară din India, căreia-i aparţine acest punct de vedere. Citiţi-i, vă rog, argumentele expuse detaliat şi atât de onest. Chapeau, Dhiya!
Citiţi şi
Tânjim după dragostea aia liniștită în care vii acasă și e bine
